Decriptarea simbolurilor și atmosfera bacoviană
Prima strofă construiește o atmosferă funerară prin decorul exterior ("sicrie de plumb", "veșmânt funerar", "flori de plumb"). Acest spațiu al captivității ilustrează înstrăinarea eului liric, care resimte angoasă, disperare și solitudine. Lipsa sprijinului este sugerată și prin "vânt cu zgomote distante" care "scârțâiau".
A doua strofă prezintă universul interior degradat, sugerat prin sinestesia "amorul meu de plumb" și epitetul "dormea întors" - simboluri ale zădărniciei sentimentului de dragoste. "Florile de plumb" semnifică falsa iluzie a salvării unui sentiment condamnat pieirii. Versul final "și-am început să-l strig... și-atunci s-au răzbunat aripi de plumb" sugerează decadența, imposibilitatea zborului și a împlinirii aspirațiilor spirituale.
Atmosfera este cea a unui infern bacovian care sufocă eul liric, cu opresiunea și angoasa sugerate de verbe precum "strig", "scârțâiau" și de substantivele "frig", "vânt". Prin această atmosferă apăsătoare, muzicalitate, sugestie și simboluri, poezia se încadrează perfect în estetica simbolistă.
🔍 Întâlnirea cu poezia "Plumb" reprezintă o experiență profundă pentru cititor, care pătrunde într-un univers construit după viziunea unică a lui Bacovia - un univers trist și apăsător care îl reprezintă pe poet în mod autentic.