Tematică și viziune asupra lumii
Poezia explorează mai multe motive lirice cu valoare de simbol ce aparțin câmpului semantic al morții: plumbul, cimitirul, sicriele, cavoul, somnul. Acestea configurează un decor funerar specific și se asociază cu stările sufletești nelămurite caracteristice simbolismului.
Temele centrale ale poeziei sunt condiția poetului izolat într-o societate lipsită de aspirații, singurătatea, imposibilitatea comunicării și moartea iubirii. Viziunea despre lume este sumbră și nemetafizică, fără speranță de salvare, cu un tragism asumat lucid.
Imaginarul poetic înfățișează lumea ca pe un imens cimitir, unde tot ce e viu („flori", „amorul") se mineralizează sub efectul metalului toxic. Eul „fantomatic" rătăcește fără sens prin această lume-închisoare degradată.
Lirismul subiectiv se manifestă prin mărcile eului liric: verbe la persoana I („stam", „am început", „să strig") și adjectivul posesiv „meu". Verbul la imperfect cu epitetul „stam singur" exprimă continuitatea stării de singurătate, în timp ce perfectul compus urmat de conjunctiv arată incapacitatea de comunicare.
Cheie de interpretare: Metafora „amorul meu de plumb" relevă faptul că efectul toxic al plumbului a cuprins și lumea interioară, anulând orice posibilitate de salvare prin iubire.