„Plumb" - capodoperă a simbolismului bacovian
Perioada interbelică, deși marcată de încercări istorice, a reprezentat o etapă esențială pentru literatura română. În acest context, simbolismul se impune ca formă de modernitate, caracterizat prin utilizarea simbolurilor, a corespondențelor dintre senzații și a sugestiei pentru transmiterea mesajului artistic.
George Bacovia se remarcă prin creația sa poetică ce ilustrează perfect trăsăturile simbolismului. Poemul „Plumb" devine o artă poetică autentică, reflectând viziunea autorului despre relația dintre creator și creația sa. Ideea centrală este condiția poetului captiv într-un univers artificial și ostil, fără nicio posibilitate de evadare din fața morții.
Chiar din titlul poemului se conturează semnificații multiple: culoarea cenușie sugerând melancolia, greutatea materialului transmițând apăsare, iar structura fonetică a cuvântului (patru consoane cu o singură vocală în centru) anticipând imaginea unui spațiu claustrofobic. Structura simetrică, formată din două catrene, evidențiază contrastul dintre planul interior al trăirilor poetului și planul exterior al universului funerar.
Notă importantă: Pentru a înțelege profunzimea simbolismului bacovian, observă cum elementele formale (ritm, rimă, sonoritate) se îmbină perfect cu conținutul, creând acea muzicalitate interioară și exterioară tipic simbolistă. Ritmul predominant iambic, măsura de 10 silabe și rima îmbrățișată masculină contribuie la atmosfera apăsătoare a poemului.