Simbolismul și universul poetic bacovian
Simbolismul, curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se remarcă prin utilizarea simbolului și percepția sinestezică asupra universului. În literatura română, George Bacovia este cel mai însemnat reprezentant al acestui curent.
Universul poetic bacovian gravitează în jurul motivului singurătății, care capătă aspect sumbru și apăsător, fiind asociat cu spațiul izolat al camerei sau cu spații exterioare precum parcul și străzile orașului provincial. Sentimentul inadaptării generează înstrăinare și dorință de evadare.
Cadrul natural din lirica bacoviană este predominant trist și dezolant. Ploaia și ninsorile rezonează cu sufletul poetului, aducând monotonie, nevroză și frig lăuntric. Elementele citadine precum abatorul, piețele pustii și parcurile sărăcăcioase devin surse ale spaimei existențiale.
💡 Curiozitate: În poeziile lui Bacovia, culorile nu evidențiază obiectele, ci le estompează pentru a induce anumite stări sufletești - violetul sugerează monotonia și doliul cosmic, verdele crud reflectă nevroza, iar galbenul simbolizează depresia.
Gama cromatică bacoviană este restrânsă și specifică simbolismului, fiecare culoare corespunzând unei stări sufletești: violetul pentru monotonie și doliu, verde crud, roz și albastru pentru nevroză, iar negrul reprezintă limita depresivă.