Structura și semnificațiile poeziei
Strofa întâi introduce un spațiu închis, sufocant, în care eul liric se simte prizonier și copleșit de prezența morții prin elemente din acest câmp lexical: "sicriele", "flori de plumb", "funerar vestmânt". Bacovia folosește sinestezia, procedeu simbolist prin care amplifică exagerat simțurile - eul liric "aude" sicriele care dorm și scârțâitul coroanelor.
Metafora "Și-atârnau aripile de plumb" sugerează un zbor imposibil, în jos, subliniind lipsa oricărei speranțe. În plan metaforic mai apar "flori de plumb" (coroame) și "funerar vestmânt" (giulgi), accentuând atmosfera de doliu și apăsare.
Strofa a doua dezvăluie motivul sentimentului de moarte: iubita adormită în sicriu. Cavoul devine un spațiu închis, criptic, simbol al morții, iar vântul - singurul element al naturii prezent - generează nevroze. Aripile, care în mod normal simbolizează speranța, devin "de plumb", anunțând apăsarea sufletească și imposibilitatea salvării.
Aprofundare: Lucian Blaga a explicat că "întors" din poezie reprezintă drumul nostru existențial, sugerând că există o cale de întoarcere la origini, dar pentru eul bacovian această cale rămâne blocată de greutatea "plumbului" existențial.