Structura și semnificațiile poeziei
Prima strofă prezintă eul liric în ipostaza însinguratului, într-un univers pustiu și mort: "Stam singur în cavou și era vânt". În strofa a doua, moartea iubirii intensifică angoasa și sentimentul de însingurare. Dacă pentru romantici iubirea reprezenta o cale de salvare, la Bacovia moartea amorului simbolizează pierderea ultimei speranțe, motivând strigătul disperat al eului liric.
Focalizarea pe simbolul plumbului sugerează apăsarea, angoasa și închiderea definitivă a spațiului existențial. Repetarea de șase ori a cuvântului-titlu, plasat în poziții simetrice, contribuie la rima exterioară și interioară. Compoziția poeziei respectă principiul simetriei, specific simbolismului, textul fiind structurat în două catrene legate prin simbolul central.
În prima strofă, lumea exterioară este descrisă prin termeni aparținând câmpului semantic al morții, cu elemente de decor funerar: metafora "flori de plumb", inversiunea "funerar vestmânt". Strofa a doua debutează sub semnul tragicului existențial generat de moartea iubirii: "Dormea întors amorul meu de plumb". Metafora "aripi de plumb" sugerează imposibilitatea zborului, căderea și moartea afectivității.
Punct esențial: Muzicalitatea, element definitoriu al simbolismului, se realizează atât exterior (prin rimă îmbrățișată și măsura fixă de 10 silabe) cât și interior (prin sonoritatea consoanelor "grele" ale plumbului, tehnica repetițiilor, asonanțe și aliterații).
Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei și a simbolurilor, prin prezentarea stărilor de angoasă, singurătate și vid sufletesc, "Plumb" se încadrează perfect în estetica simbolistă, marcând în același timp trecerea la modernitate în poezia românească.