Personajele și conflictul central
Nuvela "Moara cu noroc" ne introduce în lumea satului transilvanean, prezentând-o din multiple perspective. Din punct de vedere social, vedem ambiția lui Ghiță de a-și îmbunătăți situația financiară, în timp ce latura moralizatoare ne arată consecințele dezastruoase ale lăcomiei. Elementul psihologic, însă, este nucleul narațiunii, explorând conflictul interior al lui Ghiță, prins între dorința de a rămâne cinstit și tentația îmbogățirii.
Ghiță este un personaj complex și bine conturat. Inițial, îl cunoaștem ca un meșteșugar harnic și un soț bun, care dorește să ofere familiei sale un trai mai bun. Dialogul cu soacra sa este revelator - bătrâna susține că "omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Această teză morală este respinsă de Ghiță, care decide să arendeze cârciuma "Moara cu noroc".
Întâlnirea cu Lica Sămădăul schimbă totul. Deși recunoaște natura periculoasă a acestuia, Ghiță acceptă să facă afaceri necurate, începând astfel degradarea sa sufletească. Personajul își pierde echilibrul interior și devine agresiv cu familia, fiind tot mai absorbit de dorința de îmbogățire.
Reflecție: Observă cum Slavici construiește tensiunea psihologică - Ghiță știe că greșește, dar alege conștient să continue pe un drum greșit, demonstrând cum patima poate întuneca rațiunea chiar și la oamenii anterior integri.