Analiza poeziei "Sonet" de Alexandru Vlahuță
Tema centrală a poeziei este trecerea timpului, susținută de un câmp lexical specific ce include expresii precum "zece ani", "vechi", "odinioară" și "tinereții". Motivul literar al casei părintești devine un spațiu simbolic ce permite eului liric să măsoare distanța dintre trecut și prezent.
Discursul poetic se construiește ca un monolog liric, în care vocea poetică apare în ipostaza nostalgicului. Subiectivitatea textului este marcată de verbele și pronumele la persoana I: "privesc", "caut", "mă", "îmi", care accentuează implicarea emoțională a eului.
Din punct de vedere stilistic, textul este îmbogățit cu figuri de stil expresive. Metafora "nimicuri scumpe" transformă obiectele mărunte găsite prin sertare în comori sentimentale, iar comparația "Ca dintr-un somn, deodată desteptate" animă casa și obiectele ei. Imaginile artistice vizuale "toate−smicșorate" și dinamice (căutarea "prin sertare") creează un tablou viu al confruntării dintre amintire și realitate.
De reținut! Esența poeziei stă în contrastul dintre dimensiunea fizică a lucrurilor care par mai mici după trecerea anilor și amploarea emoțională a amintirilor care cresc în importanță, transmițând astfel un puternic sentiment de nostalgie.