Fonetica și sunetele limbii române
Fonetica studiază sunetele limbii. În limba română avem două categorii principale de sunete: vocale și consoane.
Vocalele principale sunt a, e, i, o, u, ă, â, î. Dintre acestea, a, ă, â, î sunt întotdeauna vocale. Sunetele e, i, o, u pot fi fie vocale, fie semivocale, în funcție de poziția lor în cuvânt. Când stau pe lângă alte vocale (a, ă, â, î), ele devin semivocale (ex: în cuvântul "sare").
Pentru a determina dacă e, i, o, u sunt vocale sau semivocale, verifică care sunet se poate prelungi - cel care se poate prelungi este vocală. Important de reținut este că într-o silabă există întotdeauna o singură vocală, restul fiind semivocale.
💡 Sfat util: Când nu ești sigur dacă un sunet este vocală sau semivocală, încearcă să-l prelungești când rostești cuvântul. Dacă se poate prelungi natural, e vocală!
Consoanele sunt sunetele care se pronunță cu ajutorul altor sunete (b, c, d, etc.). Ele se rostesc întotdeauna împreună cu o vocală sau semivocală.
Diftongul este un grup de sunete format dintr-o vocală și o semivocală pronunțate în aceeași silabă. De exemplu, în cuvântul "sea-ra", "ea" este diftong. De asemenea, cuvintele "el", "este", "ele" conțin diftongi pentru că se pronunță de fapt "iel", "ieste", "iele".
Triftongul este un grup de sunete format dintr-o vocală și două semivocale pronunțate în aceeași silabă. De exemplu, în cuvântul "i-ni-mioa-ra", "ioa" este triftong. La fel și în expresii ca "mi-au dat" sau "i-au scris", unde auzim toate cele trei sunete pronunțate împreună.