Modernismul arghezian
"Flori de mucigai" a fost publicată în volumul "Cuvinte potrivite" în 1931 și reprezintă o artă poetică modernă esențială. În această operă, Arghezi își exprimă metaforic viziunea despre condiția scriitorului și relația acestuia cu propria operă și cu divinitatea.
În spirit modernist, imaginarul poetic se configurează în jurul unor teme profunde: condiția poetului aflat într-un spațiu claustrofil, moartea, desacralizarea lumii moderne și oscilația între credință și tagadă. Acestor teme li se subordonează motive specifice argheziene: "întunericul", "stihurile", "fărâma", "unghia îngerească" (metaforă a harului divin).
Titlul este un element paratextual ce deschide cititorului un orizont de așteptare. În sens denotativ, reprezintă un oximoron care imită modelul lui Baudelaire ("Florile răului") prin asocierea a doi termeni din sfere semantice opuse: florile (frumusețe, viață, puritate) și mucigaiul (moarte, urât, spațiu umed și insalubru).
Nu uita! În sens conotativ, titlul validează conceptul de "estetică a urâtului", conform căruia realitatea imundă poate fi metamorfozată în artă de cea mai înaltă calitate.