Structura și personajele nuvelei
Deznodământul operei prezintă un final tragic pentru toți protagoniștii: Ghiță și Ana sunt uciși, sămădăul se sinucide, iar Moara cu noroc arde din temelii. Această încheiere demonstrează principiul moral al autorului conform căruia răul este inevitabil pedepsit.
Personajele sunt inspirate din realitatea imediată, fiind construite complex și credibil. Protagonistul Ghiță parcurge o transformare dramatică - de la un cizmar cinstit și soț iubitor la un om obsedat de bani, care ajunge să-și considere familia un obstacol. Ana reprezintă victima colaterală a ambițiilor soțului și a manipulărilor lui Lică, deși poartă și ea responsabilitatea propriilor alegeri.
Antagonistul Lică Sămădăul este un personaj plat, dar fascinant - un amestec de inteligență, viclenie și cruzime. El știe să manipuleze, să domine și să fascineze, având o influență aproape demonică asupra tuturor celor din jur. Portretul său fizic sugerează și statutul său special: "porcar, însă dintre cei ce poartă cămașă subțire și albă".
Sfat pentru analiză: Când studiezi personajele, urmărește evoluția lor prin fapte, vorbe și relații cu ceilalți - Slavici preferă caracterizarea indirectă în locul descrierilor explicite.
Stilul lui Slavici este sobru și concis, lipsit de figuri de stil elaborate. Limbajul valorifică oralitatea populară prin dialoguri autentice, expresii populare ("dacă e vorba", "muiere") și regionalisme ("sămădău"). Tudor Vianu remarca faptul că Slavici "introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă", deși îi lipsește "jovialitatea și verva" acestuia.
Finalul nuvelei, cu bătrâna plecând alături de copii, sugerează speranța că generațiile viitoare vor putea fi ferite de patima banilor, fiind crescute în spiritul valorilor autentice. Astfel, "Moara cu noroc" rămâne o nuvelă psihologică remarcabilă care explorează tumultul interior al personajelor, demonstrând că dezumanizarea provocată de lăcomie duce inevitabil la dezastru.