Contextul și trăsăturile romanului
"Enigma Otiliei" reprezintă al doilea dintre cele patru romane scrise de George Călinescu, un renumit critic și istoric literar care a abordat creația literară pentru a înțelege mai bine procesul creator. Romanul se inspiră parțial din biografia autorului, al cărui alter ego literar este personajul Felix Sima.
Opera se încadrează în realismul balzacian, evidențiind o frescă socială a lumii burgheze bucureștene de la începutul secolului XX. Caracteristicile principale ale acestui tip de realism sunt prezența unui narator omniscient și obiectiv, personaje tipice pentru categoriile sociale reprezentate și tehnica detaliului semnificativ în descrierea spațiilor.
Călinescu depășește însă modelul realist clasic prin spiritul său critic și prin abordarea estetică a "comediei umane", nu doar din perspectivă morală. Romanul reprezintă o sinteză estetică ce îmbină elemente clasice (caracterele bine conturate, simetria compoziției), naturaliste (explorarea critică a socialului, tema bolii), romantice (tematica erotică, excepționalitatea personajului Otilia) și moderne (structura de colaj, pluriperspectivismul).
Observație interesantă La fel ca în operele lui Balzac, descrierea casei lui moș Costache funcționează ca un "document sociologic și moral" ce revelează contrastul dintre aspirațiile și realitatea locatarilor. Detaliile arhitecturale sugerează o lume în declin, cu pretenții de rafinament dar lipsită de substanță culturală.