Compunerea: Cum formăm cuvinte noi
Știai că poți crea cuvinte noi în limba română prin simpla alăturare a unor termeni existenți? Compunerea este exact acest procedeu de îmbogățire a vocabularului. Când unim cuvinte prin compunere, de multe ori termenii își pierd sensul individual și formează împreună un nou înțeles.
Există trei procedee principale de compunere. Prin alăturare, termenii nu depind unul de celălalt, ca în "câine-lup" sau "coate-goale". Prin subordonare, unul dintre termeni depinde de celălalt, ca în "după-amiază", "rea-voință" sau "mătasea-broaștei". Prin abreviere, se formează prescurtări precum "H.G." (Hotărâre de Guvern) sau "C.F.R." (Căile Ferate Române).
Cuvintele compuse pot aparține oricărei părți de vorbire: substantive (bunăvoință), verbe (a binecuvânta), adjective (cuminte), pronume (dumneavoastră), numerale (unsprezece), adverbe (așadar), prepoziții (de pe lângă) sau conjuncții (ca să).
Știai că? Atunci când spui "bunăvoință", folosești un cuvânt compus care inițial venea din două cuvinte separate: "bună" și "voință". Acum are un sens propriu și se scrie legat!