Planul cosmic și semnificația poemului
Planul cosmic reprezintă spațiul infinit, accesibil doar prin puterea gândului. Aici se petrece dialogul dintre Luceafăr și Demiurg (Domnul), revelând originile lumii și timpul cosmic. Luceafărul, numit acum și Hyperion, își dorește să devină muritor pentru a se împlini prin iubire.
Domnul refuză rugămintea sa, explicându-i că dispariția Luceafărului ar schimba ordinea universului. Geniul este astfel condamnat la nemurire și singurătate, având atributele eternității, dar fiind privat de fericirea umană.
În ultimul plan, cel terestru-cosmic, asistăm la un peisaj romantic unde pământenii își continuă viața, în timp ce Luceafărul rămâne dezamăgit, dar conștient de condiția sa superioară. Existența umană apare ca un noroc, în contrast cu geniul care posedă cunoașterea, dar este condamnat la însingurare.
Reflecție: Poemul prezintă trei măști lirice fundamentale: muritorul (Cătălina) cu aspirațiile sale temporare, geniul (Luceafărul) însetat de cunoaștere absolută, și perfecțiunea (Domnul) ca etern perfect.