Disputele științifice din secolele XIX-XX
În secolul XIX, teoria imigraționistă este reluată de Robert Roesler în "Studii românești" (1871), într-un nou context politic: formarea Austro-Ungariei și protestele românilor față de desființarea autonomiei Transilvaniei. Argumentele sale includeau exterminarea totală a dacilor, imposibilitatea romanizării în mai puțin de 200 de ani și retragerea completă a populației din Dacia în secolul III.
Alexandru D. Xenopol îi răspunde cu dovezi concrete: toponime (nume de locuri), hidronime (nume de râuri) și termeni legați de uneltele agricole, toate demonstrând continuitatea populației romanizate în spațiul carpatic.
În secolul XX, după ce Ungaria cedează Transilvania României prin Tratatul de la Trianon (1920), dezbaterea continuă. Gheorghe Brătianu publică în 1937 "O enigmă și un miracol istoric", realizând o sinteză impresionantă a argumentelor istorice, geografice, arheologice și etnografice care combat definitiv teoria imigraționistă.
Reflecție: Observă cum argumentele științifice evoluează de la simple afirmații către dovezi concrete din multiple discipline - lingvistică, arheologie, etnografie și istorie.