Ce este Logica?

Logica este știința dreptei cugetări sau știința formelor gândirii corecte, așa cum o definea Eftimie Murgu. Ea se caracterizează printr-un caracter formal și normativ, stabilind regulile pentru o gândire clară și riguroasă.

Spre deosebire de psihologie, care studiază conținutul gândirii, logica se concentrează pe cadrele sau structurile în care gândim. Acest aspect îi conferă logicii un caracter universal și obiectiv.

Termenul provine din grecescul λόγος (logos), care are multiple semnificații: știință, demers rațional, cuvânt și vorbire. Această etimologie reflectă natura duală a logicii, ca știință a gândirii și a exprimării corecte.

💡 Logica clasică are două mari ramuri: logica predicațională (aristotelică) și logica propozițională $stoico-megarică$, fiecare cu metode specifice de analiză a argumentelor.

Termenii Logici - Definiție și Structură

Termenul logic reprezintă cea mai simplă formă logică prin care unul sau mai multe obiecte (reale sau ideale) sunt reprezentate la nivelul gândirii. Este blocul fundamental cu care construim propoziții și raționamente.

Orice termen logic prezintă două dimensiuni esențiale. Prima este extensiunea (sfera, denotația sau semnificația), care reprezintă totalitatea obiectelor la care se referă un termen. De exemplu, extensiunea termenului "număr par" include obiectele {0, 2, 4, 6, 8, 10...}.

A doua dimensiune este intensiunea (conținutul, conotația sau sensul), care cuprinde totalitatea proprietăților comune tuturor obiectelor din extensiunea unui termen. Pentru "număr par", intensiunea este reprezentată prin proprietatea de a fi divizibil cu 2.

🔍 Între extensiune și intensiune există o relație inversă: cu cât extensiunea este mai mare (termenul se referă la mai multe obiecte), cu atât intensiunea este mai mică (termenul are mai puține proprietăți definitorii).

Raporturi între Termenii Logici

Între termenii logici se stabilesc diverse tipuri de raporturi, grupate în două mari familii. Când extensiunile termenilor au obiecte comune, vorbim de raporturi de concordanță. Când nu există obiecte comune, avem raporturi de opoziție.

În cadrul raporturilor de concordanță, identificăm mai întâi identitatea - când doi termeni (A și B) au aceeași extensiune. Mai complexă este ordonarea, unde un termen A reprezintă genul (termen supraordonat), iar B reprezintă specia (termen subordonat).

În construcția termenilor ordonați, genul se obține eliminând o proprietate, iar specia adăugând o proprietate. Un concept important este cel de gen proxim - genul cel mai apropiat de un termen dat. De exemplu, pentru "ochi verzi", genul proxim ar fi "ochi".

🧠 În seriile ordonate de termeni (ca P, PA, PA3, PA37), există o relație inversă: pe măsură ce extensiunea scade, intensiunea crește și invers. De exemplu, "pisică albă de 3 ani fără coadă" are extensiune mică, dar intensiune bogată.

Tipologia Termenilor Logici

Termenii logici pot fi clasificați din două perspective majore. Din punct de vedere extensional, termenii pot fi:

• Vizi sau nevizi - cei vizi neavând niciun obiect în extensiune, fie factual (empiric), fie logic
• Individuali (singulari) sau generali - în funcție de câte obiecte desemnează
• Preciși sau impreciși (vagi) - după claritatea delimitării obiectelor
• Colectivi sau distributivi - în funcție de modul în care se raportează la obiecte

Un exemplu ilustrativ pentru distincția colectiv/distributiv este: "Livada a dat 10 tone de mere" (colectiv) versus "Livada este pe deal" (distributiv).

Din punct de vedere intensional, termenii se clasifică în:

• Pozitivi sau negativi - după cum afirmă sau neagă o proprietate
• Absoluți sau relativi - în funcție de dependența de alți termeni
• Abstracți sau concreți - după gradul de abstractizare
• Simpli sau compuși - după complexitatea conceptului

📝 Înțelegerea tipologiei termenilor este esențială pentru analiza logică, deoarece determină regulile după care termenii pot fi combinați în propoziții valide.

Raporturi de Concordanță și Opoziție

Al treilea tip de raport de concordanță este încrucișarea, când extensiunile termenilor se suprapun parțial (de exemplu, "elev" și "intern"). Aceasta permite clasificări încrucișate ale acelorași obiecte.

În categoria raporturilor de opoziție avem:

• Contradicția - raport între termeni care epuizează împreună universul discursului și nu permit existența unui al treilea termen (ca "elev intern" și "elev extern")
• Contrarietatea - raport între termeni care nu pot fi simultan adevărați, dar pot fi simultan falși (ca "lalea" și "crin")

Raporturile între termeni sunt fundamentale pentru înțelegerea relațiilor logice. De exemplu, între "floare" și "lalea" există un raport de gen-specie, între "lalea" și "crin" există contrarietate, iar între "elev" și "intern" există încrucișare.

🌟 Stăpânirea raporturilor între termeni îți permite să evitați erorile de raționament și să construiești clasificări coerente în orice domeniu de studiu.