Vocabular Esențial pentru Admiterea la Poliție

Structura vocabularului limbii române

Fondul principal lexical conține cuvinte vechi și stabilite în limbă. Acestea sunt moștenite din latină, din fondul autohton, din slavă și maghiară. Aceste cuvinte sunt înțelese de toți vorbitorii și folosite frecvent în comunicare.

Cuvintele din fondul principal au numeroase derivate și sunt adesea polisemantice (au mai multe înțelesuri). Ele acoperă domenii esențiale vieții: părți ale corpului, grade de rudenie, casa, alimentele, ființele, mediul înconjurător și multe altele.

În această categorie intră și cuvintele de bază ale gramaticii: numeralele simple, pronumele simple și adverbele simple.

Știai că? În Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (DOOM 3) sunt peste 3.600 de articole care explică folosirea corectă a cuvintelor din limba română.

Masa vocabularului

Masa vocabularului reprezintă aproximativ 50% din cuvintele limbii române și cuprinde mai multe categorii speciale de cuvinte. Dintre acestea, arhaismele sunt cuvinte vechi, ieșite din uz.

Arhaismele pot fi de mai multe tipuri:

• Arhaisme fonetice - cuvinte vechi cu forma sonoră diferită de cea actuală (ex: a rumpe → a rupe)
• Arhaisme lexicale - cuvinte vechi cu sens diferit de cel actual (ex: a tăbărî - sensul vechi era "a așeza tabăra", iar sensul nou "a năvăli")
• Arhaisme morfologice - cuvinte cu formă gramaticală diferită de cea actuală (ex: scoale, arme - forme vechi de plural)

Mai există și arhaisme sintactice (folosirea unor construcții vechi precum "Gazeta de Sud" în loc de "Gazeta Sudului") și arhaisme semantice (cuvinte folosite și astăzi, dar cu alt înțeles).

Important! Arhaismele ne ajută să înțelegem textele vechi și ne conectează cu trecutul limbii române.

Regionalisme și neologisme

Regionalismele sunt forme ale limbii folosite doar în anumite regiuni. Ele pot fi:

• Regionalisme fonetice: cuvinte cu forma diferită de cea literară (giosu → jos)
• Regionalisme lexicale: cuvinte cu formă total diferită de cea literară (cucuruz, păpușoi → porumb)
• Regionalisme gramaticale: forme specifice anumitor zone (o fo la munte)

Neologismele sunt cuvinte noi, intrate în limbă după secolul al XVIII-lea. Ele pot fi împrumutate din alte limbi sau formate pe teren românesc. Acoperă diverse domenii precum: demnități, monede, instituții.

Neologismele pot fi adaptate (se pronunță cum se scriu: lider, vizavi) sau neadaptate (blu, diesel). Există și expresii împrumutate direct din engleză (feed-back, stand by) și cuvinte cu circulație limitată, folosite în limbaje tehnice sau științifice.

Reține! Limba română se îmbogățește constant cu neologisme, în special din domeniul tehnologiei și științei.

Jargonul, argoul și categorii de cuvinte

Jargonul este un limbaj de specialitate format din termeni științifici sau cuvinte străine. E folosit pentru a impresiona, dar nu este recomandat de limba literară (ex: bonjour, immense).

Argoul conține cuvinte născocite de anumite grupuri (elevi, hoți) pentru a comunica între ei: bostan, purcon, pârnaie, lovele.

Din punct de vedere al analizei fonetice, cuvintele pot fi:

• Neanalizabile - cuvinte în care nu se poate recunoaște un alt cuvânt (casă, elev, cald)
• Analizabile - cuvinte derivate sau compuse (frumusețe, deșert, fiindcă)

Semantica se ocupă cu studiul sensului cuvântului și a schimbărilor de sens de-a lungul existenței lor. Familia lexicală include toate cuvintele formate prin derivare sau compunere de la un cuvânt de bază.

Interesant! Rădăcina poate avea alternanțe vocalice, consonantice sau mixte, dar trebuie să păstreze legătura de sens între cuvinte.

Clasificarea cuvintelor și sensurile lor

Câmpul lexical cuprinde toate cuvintele care se raportează la aceeași idee sau aparțin aceluiași domeniu, indiferent de rădăcina lor. Este format din părți de vorbire de același fel și include sinonimele și derivatele lor.

După sens, cuvintele pot fi:

• Monosemantice - cu un singur sens (acid)
• Plurisemantice - cu două sau mai multe sensuri legate între ele (ex: "a trecut strada", "a trecut pe la mine", "a trecut clasa")

Sensul propriu este cel mai cunoscut de toți vorbitorii și poate fi:

• Sens propriu de bază - sensul pe care un cuvânt îl are în orice context
• Sens propriu secundar - derivat din sensul de bază

Omonimele sunt cuvinte care au aceeași formă sonoră, dar înțelesuri diferite, neînrudite între ele. Ele pot fi lexicale (aparțin aceleiași clase gramaticale) sau lexico-gramaticale (sunt părți de vorbire diferite).

Secretul unui vocabular bogat! Învață să recunoști relațiile dintre sensurile cuvintelor și vei stăpâni mai bine limba română.

Tipuri de omonime și paronime

Omonimele lexicale se împart în:

1. Totale - când cele două cuvinte sunt identice și la plural (război → războaie, indiferent dacă e vorba de conflict sau de obiectul de țesut)
2. Parțiale - când la plural au forme diferite (bandă → bande/benzi)
3. Lexico-gramaticale - cuvinte cu formă identică, dar care sunt părți de vorbire diferite (nouă → adjectiv/numeral)

Omonimia gramaticală se referă la forme flexionare ale aceleiași părți de vorbire (ex: "El aduce hărți" - poate fi prezent sau imperfect).

Alte tipuri de confuzii lexicale:

• Omofone - se pronunță la fel, se scriu diferit și au semnificații diferite
• Omografe - se scriu la fel, se pot pronunța diferit și au semnificații diferite
• Cuvinte polisemantice - se pronunță și se scriu la fel, având semnificații multiple dar înrudite

Atenție la greșeli! Omonimele sunt surse frecvente de confuzie în exprimare, așa că merită să le studiezi cu atenție.

Paronime și alte relații semantice

Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar cu sensuri total diferite. Ele pot fi deosebite prin:

• Un singur sunet (abil-agil)
• Două sunete (solitudine-solicitudine)
• Ordinea sunetelor (a releva-a revela)

Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și înțeles opus. Unele antonime se obțin cu ajutorul prefixelor antonimice (abil-inabil). Nu toate cuvintele pot avea antonime (ex: mama, tata).

Acronimele sunt cuvinte formate din fragmente de cuvinte (Aprobar = aprovizionare cu benzină).

Greșeli de exprimare:

• Pleonasmul - folosirea unor cuvinte cu același înțeles ("coboară jos", "hemoragie de sânge")
• Tautologia - repetarea unui cuvânt cu funcții sintactice sau valori expresive diferite
• Anacolutul - dezacordul dintre două părți de propoziție

Oximoronul este o figură de stil care alătură cuvinte cu înțeles opus (Harap-Alb).

Fii atent! Pleonasmele sunt erori frecvente de exprimare care arată o stăpânire slabă a sensurilor cuvintelor.

Îmbogățirea vocabularului - mijloace interne

Vocabularul se îmbogățește prin două categorii de mijloace:

• Mijloace interne: derivare, compunere, schimbarea valorii gramaticale
• Mijloace externe: împrumuturi și calcul lingvistic

Derivarea se realizează prin adăugarea afixelor (prefixe și sufixe) la tema sau rădăcina unui cuvânt.

Prefixul este un sunet sau grup de sunete care se adaugă la începutul cuvântului pentru a forma cuvinte noi. Se clasifică în:

• Prefixe vechi: des-, dez-, de-, im-, în-
• Prefixe neologice: ante-, anti-, an-

Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care se așează la sfârșitul cuvântului pentru a forma cuvinte noi. Sufixele pot fi:

• Lexicale: diminutivale (copilași), augmentative (băiețoi), colective (aliniș), de agent (grădinar), moționale (elev-elevă), abstracte (prietenie)

Sfat util! Învățând prefixele și sufixele, poți înțelege sensul multor cuvinte noi fără să le fi întâlnit înainte.

Derivare și compunere

Sufixele pot fi și gramaticale:

• Substantivale
• Adjectivale (frumușel)
• Verbale (a cerși)
• Adverbiale (chioriș, pieptiș)

Derivarea poate fi de trei tipuri:

1. Progresivă - realizată prin adăugarea unui prefix sau sufix la cuvântul de bază
2. Regresivă - realizată prin eliminarea unui sunet sau unor grupuri de sunete (a îndemna → îndemn)
3. Parasintetică - realizată în același timp cu sufix și prefix

Compunerea este un mijloc intern prin care două sau mai multe cuvinte formează unul singur. Se realizează prin:

1. Alăturare - între cuvinte întregi, existente independent, care se scriu împreună și se comportă ca un singur cuvânt (untdelemn, cuminte, Alba-Iulia)

2. Subordonare atributivă:

   • Substantiv în N + substantiv în G (Floarea-Soarelui)
   • Substantiv în N + substantiv în Ac (Viață-de-vie)

Vrei să scrii corect? Regulile de scriere a cuvintelor compuse sunt importante pentru a nu face greșeli în compuneri și eseuri!

Reguli pentru cuvinte compuse

Compunerea prin subordonare atributivă mai poate include:

• Substantiv + adjectiv (vorbă-lungă)
• Adjectiv + substantiv (bună-credință)

Alte tipuri de compunere includ:

• Subordonare completivă (papă-lapte)
• Compunerea numeralelor (douăzeci)
• Compunerea adjectivelor (roșu-închis)

Regulile de scriere a cuvintelor compuse:

• Fără cratimă (anumite expresii)
• Cu cratimă (Curtea de Argeș)

Se scriu corect: bună-cuviință, rea-voință, arbore-de-cacao, sânge-rece, bine-cunoscut, bine-crescut.

Adjectivele compuse formate dintr-un cuvânt care nu există independent și unul care există se scriu împreună: albaiulian, macedoromân.

Substantivele compuse proprii cu al doilea termen în genitiv se scriu fără cratimă: Valea Oltului.

Reține! Se scriu împreună cuvintele compuse care nu-și mai păstrează individualitatea morfologică: binefacere, omucidere.