Caracteristicile basmului „Povestea lui Harap-Alb"
„Povestea lui Harap-Alb" este un basm, specie a genului epic, în care personajele înzestrate cu puteri supranaturale trec prin întâmplări fantastice, forțele binelui învingând în final forțele răului. Ceea ce face special acest basm este prezența puternică a realismului, curent literar apărut în Franța în secolul al XIX-lea.
Realismul se manifestă prin tehnica detaliului în caracterizarea personajelor. Vedem cum Harap-Alb (inițial Fiul craiului) este naiv și ușor de manipulat, căzând în capcana Spânului când se bagă în fântână, fără să bănuiască pericolul. O altă trăsătură realistă este umanizarea fantasticului, vizibilă mai ales în relația dintre Harap-Alb și calul său năzdrăvan.
Tema principală a basmului este triumful binelui asupra răului. Vedem acest lucru în secvența supunerii mezinului față de Spân, când tânărul prins în fântână trebuie să jure ascultare „până când îi muri și îi învia". Tot în acest moment protagonistul își primește numele de Harap-Alb („harap" însemnând slugă, iar „alb" făcând referire la inocența sa).
💡 Titlul „Povestea lui Harap-Alb" are o semnificație simbolică importantă: termenul „poveste" sugerează drumul de transformare al eroului, „harap" indică statutul său de slugă, iar „alb" simbolizează puritatea și nevinovăția personajului principal.
