Cazuri și funcții sintactice

Când analizăm o propoziție, fiecare cuvânt are un rol special. Cazurile ne arată legătura dintre cuvinte. Iată cele mai importante cazuri și funcțiile lor:

Cazul nominativ este cazul "principal" și are două funcții importante. Poate fi subiect (răspunde la întrebările cine? ce?) sau nume predicativ (apare după verbe copulative).

Cazul acuzativ este foarte versatil și poate îndeplini multe funcții. Poate fi complement direct (pe cine? ce?), complement prepozițional (de ce? pentru cine?), dar și diverse circumstanțiale: de loc (unde?), de timp (când?), de mod (cum?), de cauză (din ce cauză?) sau de scop (cu ce scop?). De asemenea, poate fi atribut substantival prepozițional (ce fel de?).

⭐ Rețineți! Cazul acuzativ este cel mai "ocupat" caz din limba română, având cele mai multe funcții sintactice posibile.

Cazul dativ are ca funcție principală complementul indirect (răspunde la întrebarea cui?), iar cazul genitiv este folosit pentru atributul substantival genitival $răspunde la întrebarea al/a/ai/ale cui? sau ce fel de?$.

Prepozițiile și cazurile

Prepozițiile sunt mici cuvinte care ne ajută să legăm părțile propoziției între ele. Ele determină cazul substantivelor care le urmează.

Cazul vocativ este special - nu are funcție sintactică și se folosește când ne adresăm direct cuiva sau chem pe cineva.

Majoritatea prepozițiilor cer cazul acuzativ: către, cu, din, de, după, în, la, pe, prin. La fel și locuțiunile prepoziționale: față de, în loc de, în fața.

Unele prepoziții cer cazul genitiv: deasupra, dedesubt, înaintea. Acestea ne ajută să arătăm poziția în spațiu sau timp.

💡 Sfat util: Când nu știi ce caz folosește o prepoziție, gândește-te la întrebarea la care răspunde cuvântul după prepoziție.

Câteva prepoziții speciale cer cazul dativ: grație, mulțumită, datorită. Le folosim când vrem să arătăm din ce cauză se întâmplă ceva pozitiv.