Tema și viziunea despre lume
"Moara cu noroc" reprezintă una dintre cele mai valoroase creații ale literaturii române din secolul XIX. Ca nuvelă psihologică realistă, textul explorează frământările de conștiință ale personajului principal și conflictul său interior dramatic.
Opera se încadrează în curentul realist prin obiectivitatea narațiunii, personaje tipice pentru anumite categorii sociale și tehnica detaliului semnificativ. Tema centrală o constituie consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire și efectul dezumanizant al acesteia asupra individului și familiei sale.
Structura nuvelei este simetrică, cu un prolog și un epilog ce conțin intervențiile bătrânei, care subliniază mesajul moralizator al operei. Conflictul principal este unul moral - lupta interioară a protagonistului între dorința de a rămâne cinstit și tentația îmbogățirii, dublat de conflictul exterior dintre Ghiță și Lica.
De reținut! Viziunea lui Slavici este profund moralizatoare, de factură clasică, arătând cum lăcomia distruge echilibrul interior și armonia familială.
Acțiunea se desfășoară într-un cadru izolat, la o răscruce de drumuri, pe parcursul unui an (de la Sf. Gheorghe până la Paștele anului următor). Subiectul este concentrat în 14 capitole, cu o evoluție bine conturată: de la decizia lui Ghiță de a lua în arendă moara pentru câștig (expoziție), la apariția lui Lica care declanșează conflictul, urmată de procesul de înstrăinare de familie și dezumanizare (desfășurarea acțiunii), culminând cu momentul când Ghiță îi lasă singuri pe Ana și pe Lica de Paște, și sfârșind tragic cu uciderea Anei de către Ghiță, moartea acestuia și sinuciderea lui Lica.
