Începuturile școlii și Caprele Irinucăi

Totul începe cu dorința mamei Smaranda de a-l da pe Nică la școală, spre nemulțumirea tatălui care se plângea că nu are destui bani. Situația se schimbă când bunicul David vine în vizită și decide să-l ia pe Nică la școală în Broșteni, convingând părinții că învățătura este importantă.

La Broșteni, bunicul îi găzduiește pe Nică și pe un prieten al său la o femeie numită Irinuca, care avea o casă sărăcăcioasă și câteva capre slabe și bolnave. Deși la școală le merge bine, băieții sunt tunși la piele, iar primăvara se trezesc plini de râie de la caprele Irinucăi.

Într-o zi, supărați că nu pot scăpa de boală, băieții se urcă pe munte și împing o stâncă care distruge casa Irinucăi și omoară o capră. Speriați, ei fug spre Pipirig, dar sunt prinși într-o furtună puternică. Ajunși la bunicul David, bunica îi vindecă de râie, iar bunicul plătește pentru pagubele făcute.

Bine de știut: Această primă aventură arată cum Ion Creangă combină situații reale din viața copiilor de la țară cu umorul specific, transformând până și neajunsurile într-o poveste captivantă.

La cireșe - o poznă cu consecințe

Într-o zi călduroasă de iunie, Nică se hotărăște să fure cireșe din grădina unchiului său, moș Vasile. Cu șiretenie, băiatul merge la casa acestuia și se preface că îl caută pe vărul Ion pentru a merge la scăldat. Când află că unchiul și vărul sunt plecați, Nică profită de ocazie și se strecoară în grădina casei.

Se urcă rapid în cireș și începe să-și umple cămașa cu fructele delicioase. Planul îi este zădărnicit când mătușa Mărioara îl surprinde în pom cu o nuia în mână. Speriat, Nică sare din cireș direct într-un strat de cânepă, distrugându-l. În timp ce mătușa îl urmărește prin cânepă, aceasta se împiedică și cade, iar băiatul reușește să sară gardul și să fugă acasă.

Seara, moș Vasile vine la părinții lui Nică împreună cu vornicul și paznicul satului, cerând despăgubiri pentru stricăciunile aduse cânepei și cireșelor. Drept urmare, Nică primește o bătaie zdravănă de la tatăl său pentru pozna făcută.

Sfat: Această întâmplare ne arată că faptele noastre au întotdeauna consecințe. Chiar dacă Nică credea că va scăpa nepedepsit, până la urmă a trebuit să răspundă pentru acțiunile sale!

Calul Bălan și educația în sat

Viața școlară din sat este descrisă cu mult umor de autor. Părintele Ioan, un om bun și vrednic, înființează o școală în sat și îi încurajează pe țărani să-și trimită copiii la învățătură. Pentru a menține disciplina în clasă, preotul aduce două instrumente de pedeapsă: un scaun numit "Calul Bălan" pe care copiii trebuiau să încalece, și un bici numit "Sfântul Nicolae".

Prima pedepsită este chiar fiica preotului, Smărăndița, o fetiță ageră care întrecea pe toată lumea la năzdrăvănii. Când părintele descoperă ceasloavele (cărțile de rugăciuni) pline de muște moarte, îi pedepsește pe toți băieții punându-i să încalece pe Calul Bălan.

Cu toate acestea, părintele Ioan se dovedește a fi un om bun la suflet, aducându-le copiilor colaci de la biserică. Împreună cu dascălul Vasile, un om răbdător, reușesc să mențină o atmosferă plăcută la școală, iar învățătura merge "strună".

Descoperă: Metodele de educație din trecut erau destul de diferite față de cele de astăzi! Sistemul de pedepse fizice era considerat normal, deși părintele Ioan încerca să echilibreze strictețea cu bunătatea.

Formarea lui Nică și anii de școală

În a treia parte a cărții, Ion Creangă își descrie cu nostalgie satul natal Humulești și împrejurimile acestuia, amintind și de istoria acelor locuri. Urmărim apoi traseul educațional al lui Nică, care merge la Școala Domnească din Târgu Neamț și apoi la Școala de Catiheți din Fălticeni.

Această perioadă este importantă pentru formarea socială a lui Nică, care dezvoltă relații cu colegii de școală, cu vărul Ion și cu gazda lor, Pavel Ciubotarul. În timpul școlii, băieții își aduceau mâncare de acasă, iar iarna se îngrijeau singuri de lemnele pentru foc.

Autorul ne prezintă și personaje memorabile, cum ar fi prietenul său Trăsnea, pentru care gramatica era un mister total. Nică povestește și despre serile petrecute la crâșmă împreună cu prietenii săi, unde mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se distrau pe cinste.

În ultima parte a cărții, Nică este trimis la Seminarul de la Socola, deși nu vrea să plece din satul natal care îi era atât de drag. Pleacă totuși, trist și cu ochii în lacrimi, alături de Zaharia, un alt băiat, duși amândoi cu căruța lui moș Luca Moșneagu'.

Important: Această parte a cărții arată transformarea lui Nică din copil năzdrăvan în tânăr care începe să înțeleagă viața. Școala și experiențele alături de prieteni joacă un rol esențial în formarea sa.

La scăldat - nesupunerea are consecințe

Într-o zi fierbinte de vară, Nică se confruntă cu o mare dilemă: mama sa îl roagă să legene fratele mai mic în timp ce ea se ocupă de treburile casnice, dar căldura și gândul la scăldat îl ispitesc teribil. După ce se luptă puțin cu conștiința, băiatul nu rezistă tentației și fuge la baltă.

Când mama descoperă că a plecat, îl urmărește și îl găsește la scăldat. Nică se distrează grozav în pielea goală - se întinde pe nisip, aruncă cu pietre în apă și se scufundă. Văzându-l așa fericit, mama se furișează și îi ia hainele, lăsându-l în pielea goală, spre amuzamentul fetelor care spălau pânze la râu.

După ce fetele se concentrează pe treaba lor, Nică fuge acasă prin grădinile oamenilor până ajunge în porumbul din grădina familiei. Privind spre casă, își vede mama alergând de colo-colo cu treburile. Își face curaj, sare în ogradă, îi ia mâna mamei și o sărută, cerându-și iertare și rugând-o să-i dea de mâncare.

Impresionată de sinceritatea lui, mama îi dă de mâncare deși îi spune că încă nu l-a iertat complet. Nică promite că nu va mai fi neascultător și începe să o ajute la treburile casei.

Reflectează: Această întâmplare ne învață că acțiunile noastre au consecințe și că respectul față de părinți este important. Mama lui Nică a găsit o modalitate ingenioasă de a-l învăța o lecție, fără să recurgă la violență!

Pupăza din tei - o poznă ingenioasă

Trezit în fiecare dimineață de cântecul unei pupeze care cuibărea într-un tei din curtea unchiului său, moș Andrei, Nică se hotărăște să pună capăt acestei situații. Pasărea era cunoscută ca "ceasornicul satului", trezind toți oamenii dis-de-dimineață.

Într-o zi când mama îl trimite să ducă mâncare țiganilor care lucrau la sapă, Nică vede oportunitatea perfectă pentru planul său. Se urcă în tei, găsește scorbura pupezei, dar nu reușește să o prindă decât la întoarcere. Duce pupăza acasă și o ascunde în pod, crezând că nimeni nu va afla.

Planul îi este dat peste cap când mătușa Măriuca vine supărată la mama sa, acuzându-l că a furat pasărea. Speriat, Nică fuge cu pupăza la târg încercând să o vândă. Acolo, un moșneag ia pasărea și îi dă drumul, iar aceasta zboară direct înapoi în teiul ei.

Temându-se să nu-l prindă tatăl la târg, Nică fuge acasă și stă cuminte toată ziua. Când pupăza reîncepe să cânte în tei, mama lui Nică organizează o masă mare la care o invită și pe mătușa Măriuca. Cele două femei se împacă, iar Nică scapă basma curată, adică fără pedeapsă.

Știai că? Pupăza este o pasăre care cântă foarte devreme dimineața și a fost mereu considerată un "ceasornic natural" în satele românești. Sunetul caracteristic "pu-pu-pup" a făcut-o foarte ușor de recunoscut!