Caracteristici ale nuvelei

Fiind o nuvelă romantică, textul lui Negruzzi prezintă caracteristici specifice: inspirație din istoria națională (Evul Mediu), personaje excepționale în situații excepționale și o construcție riguroasă cu un singur fir narativ central. Narațiunea urmărește o succesiune liniară a evenimentelor, gravitând în jurul unui conflict puternic.

Negruzzi s-a inspirat din cronicile moldovenești (Grigore Ureche și Miron Costin), preluând imaginea domnitorului Alexandru Lăpușneanul și anumite scene, dar adăugând elemente de ficțiune și o viziune romantică asupra istoriei. Personajele sunt construite în antiteză (blândețea doamnei Ruxanda versus cruzimea domnitorului), iar culoarea epocii este redată prin descrieri detaliate ale vestimentației și obiceiurilor.

Perspectiva narativă este obiectivă, cu un narator omniscient și detașat, care prezintă faptele cronologic, amintind de stilul cronicarilor. Începutul și sfârșitul nuvelei se remarcă prin sobrietate, prezentând concis motivația reîntoarcerii lui Lăpușneanul la tron și modul în care își găsește sfârșitul.

Atenție! Nu trebuie să confunzi persoanele istorice menționate în cronici cu personajele literare create de autor. Personajele lui Negruzzi ilustrează tipuri umane cărora li se atribuie destine și profiluri psihologice fictive!

Structura nuvelei

Textul este organizat în patru capitole, fiecare având un motto semnificativ preluat din replicile personajelor. Aceste mottouri au rol rezumativ și dezvăluie atitudinile personajelor:

• Capitolul I: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau..." (răspunsul lui Lăpușneanul)
• Capitolul II: „Ai să dai samă, Doamnă!" (avertismentul către Ruxanda)
• Capitolul III: „Capul lui Moțoc vrem" (cererea norodului)
• Capitolul IV: „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu" (amenințarea lui Lăpușneanul)

Momentele subiectului se desfășoară astfel:

• Expozițiunea: întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul la tronul Moldovei (1564) și întâlnirea cu boierii trimiși de Tomșa
• Intriga: hotărârea domnitorului de a-și relua tronul și dorința de răzbunare
• Desfășurarea acțiunii: fuga lui Tomșa, incendierea cetăților, uciderea boierilor și intervenția doamnei Ruxanda
• Punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri la ospățul de la palat și moartea lui Moțoc
• Deznodământul: retragerea la Hotin, boala domnitorului, călugărirea și otrăvirea sa

Conflictele din nuvelă sunt multiple: conflictul principal este cel politic (lupta pentru putere între domnitor și boieri), dar apar și conflicte secundare (între domnitor și Moțoc, între boieri și popor).

Tema centrală a nuvelei o reprezintă lupta pentru putere în epoca medievală, fiind prezentată prin opoziții puternice între personaje.

Stilul și elementele romantice

Negruzzi folosește un stil narativ sobru și concis, creând un echilibru între termenii arhaici și neologici. Narațiunea include elemente de cronică istorică, dar și detalii care conferă culoare locală și amplifică dramatismul. Timpul și spațiul acțiunii sunt precis indicate, oferind verosimilitate narațiunii.

Dialogul predomină, reducând intervențiile naratorului și sporind caracterul dramatic al textului. Replicile personajelor sunt memorabile și contribuie la caracterizarea lor indirectă, reflectând atitudini și trăsături de personalitate. Limba folosită include expresii populare și regionalisme, dar și neologisme în forma specifică secolului al XIX-lea.

Descrierile au valoare documentară, nu epică, și contribuie la crearea atmosferei istorice. Descrierea cetății Hotinului, cu motivele ei romantice, capătă valoare simbolică. Culoarea epocii este redată prin prezentarea detaliată a vestimentației, obiceiurilor și a modului de viață din perioada respectivă.

Descoperă! „Alexandru Lăpușneanul" îmbină elemente romantice cu elemente clasice, trăsătură specifică literaturii pașoptiste. Poți identifica romantismul în inspirația istorică, personajele excepționale și contrastele puternice, iar clasicismul în structura clară și echilibrată a textului.

Ca nuvelă romantică, textul se remarcă prin personaje construite din contraste puternice, situații excepționale, spectaculozitatea gesturilor și a replicilor. Personajul principal însuși ilustrează antiteza angelic-demonic, având o psihologie complexă și fiind capabil de acțiuni extreme.

Personajele nuvelei

Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic excepțional care acționează în situații excepționale. El întruchipează tipul domnitorului tiran și crud, fiind construit din contraste puternice. Trăsătura sa dominantă este voința de putere, care îi guvernează toate acțiunile. Inteligent, viclean, disimulat și bun cunoscător al psihologiei umane, el manipulează cu abilitate atât boierii, cât și poporul.

Doamna Ruxanda reprezintă opusul soțului ei, fiind construită în antiteză cu acesta: blândețe versus cruzime, caracter slab versus caracter puternic. Ea acționează doar la îndemnul altora, fie când îi cere soțului să înceteze omorurile, fie când îl otrăvește la sugestia boierilor. Acest personaj secundar pune în lumină, prin contrast, voința implacabilă a protagonistului.

Boierul Moțoc reprezintă tipul trădătorului viclean și laș, preocupat exclusiv de propriile interese. După ce l-a trădat pe Lăpușneanul în prima domnie, încearcă să-l lingușească la întoarcerea acestuia. Comportamentul său grotesc în fața morții completează portretul negativ.

Fascinant! Pentru prima dată în literatura română apare un personaj colectiv - mulțimea de târgoveți - a cărui psihologie este surprinsă cu finețe. Observă cum Lăpușneanul reușește să manipuleze gloata, demonstrându-și măiestria politică!

Spancioc și Stroici sunt personaje episodice cu rol justițiar, reprezentând boierimea tânără. Ei anticipează mișcările adversarului, o sfătuiesc pe doamna Ruxanda să-l otrăvească pe tiran și asistă cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, rostind replica semnificativă: „Învață a muri, tu care știai numai a omorî."