Romanitatea românilor în viziunea istoricilor: Identitatea românilor

Strămoșii românilor au fost geto-dacii, triburi politeiste din neamul tracilor, care îl venerau pe zeul suprem Zalmoxis. Prima unificare a acestor triburi s-a realizat sub regele Burebista $82-44 î.Hr.$, iar mai târziu sub regele Decebal $87-106$, care a creat statul Dacia cu capitala la Sarmizegetusa Regia.

Imperiul Roman, condus de împăratul Traian, a cucerit Dacia în urma a două războaie $101-102 și 105-106$, transformând-o în provincie romană. Cucerirea a fost motivată de bogățiile Daciei și de poziția sa strategică. Astfel a început procesul de romanizare - impunerea modelului roman de cultură, civilizație și a limbii latine asupra populației locale.

Romanizarea s-a desfășurat în trei etape importante: etapa preliminară (sec. II î.Hr. - 106 d.Hr.) când dacii au intrat în contact cu civilizația romană prin relații comerciale; etapa decisivă $106-271$ când romanizarea a fost impusă oficial prin administrație, legi și limba latină; și etapa finală $271-602$ după retragerea aureliană, când procesul a continuat natural între populația romanizată rămasă în Dacia și dacii liberi.

Știai că? Deși administrația și armata romană s-au retras din Dacia în anul 271, cea mai mare parte a populației romanizate a rămas pe teritoriul fostei provincii, continuând să vorbească latina și să păstreze obiceiurile romane.

Factorii care au contribuit la romanizare au fost: limba latină (dovedită de cele peste 3.000 de inscripții descoperite), colonizarea romană (aproximativ 40.000 de coloniști latinofoni aduși de împăratul Traian), armata romană și religia. Coloniștii romani au creat centre economice și religioase, au format familii mixte cu localnicii și au contribuit decisiv la răspândirea civilizației romane în Dacia.