Revoluția Glorioasă - Context și Începuturi

La începutul secolului XVII, după moartea Elisabetei I, Dinastia Stuart preia puterea în Anglia prin Iacob I. Urmașul său, Carol I, a încercat să întărească absolutismul monarhic fără colaborarea parlamentului, ceea ce a dus la tensiuni majore.

În 1628, nevoit să obțină fonduri suplimentare, Carol I convoacă parlamentul care îi critică abuzurile prin "Petiția dreptului". Regele reacționează dizolvând parlamentul. Situația se agravează în 1640 când convoacă "parlamentul cel lung", iar parlamentarii redactează "Mustrarea cea mare", criticând din nou abuzurile regelui.

De data aceasta, regele nu mai reușește să dizolve parlamentul și izbucnește un război civil între monarhie și parlament. În 1648, parlamentul iese învingător, iar Carol I este arestat, judecat și executat. Anglia devine republică sub dictatura militară a lui Oliver Cromwell, care implică țara în războaie cu Scoția și Irlanda.

De reținut! Conflictul dintre monarhie și parlament a fost esențial pentru dezvoltarea democrației britanice, demonstrând că puterea regelui poate fi limitată.

Reinstaurarea Monarhiei și Transformarea Politică

După moartea lui Cromwell în 1660, Anglia revine la monarhie după doar 10 ani de republică, cu Carol al II-lea Stuart ca rege. În timpul domniei sale, în 1676, este adoptată legea Habeas Corpus Act, care reglementa condițiile de arestare a cetățenilor.

Când fratele său, Iacob al II-lea, preia tronul în 1688, încercarea sa de a reinstauara monarhia absolută și catolicismul declanșează Revoluția Glorioasă. Iacob este îndepărtat pașnic și înlocuit cu Wilhelm de Orania, conducătorul Olandei. Acest moment crucial este marcat de adoptarea "Declarației drepturilor", document care prevedea convocarea periodică a parlamentului.

Sistemul politic se transformă fundamental prin implementarea separării puterilor în stat: parlamentul devine puterea legislativă, regele și guvernul reprezintă puterea executivă, iar instanțele formează puterea judecătorească.

Important! Revoluția Glorioasă a fost neobișnuită în istorie pentru caracterul său pașnic și pentru rolul decisiv în limitarea puterilor monarhului în favoarea parlamentului.

În secolul XVIII, prin uniunea dintre Anglia și Scoția se formează Regatul Unit al Marii Britanii, iar în secolul următor, prin adăugarea Irlandei, se constituie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei.

Epoca Luminilor - Fundamente și Idei

Iluminismul, curent filosofic-politic și cultural din secolul al XVIII-lea, pune accentul pe rațiune și combate absolutismul monarhic și superstițiile. Acest curent a revoluționat modul de gândire în Europa.

Printre cei mai importanți reprezentanți ai filozofiei iluministe se numără Voltaire, autor al lucrărilor "Scrisori persane" și "Secolul lui Ludovic al XIV-lea", în care critică puternic absolutismul monarhic. Montesquieu, în "Spiritul legilor", susține conceptul fundamental al separării puterilor în stat (legislativă, executivă și judecătorească).

Jean-Jacques Rousseau dezvoltă în "Despre contractul social" ideea unui acord între conducători și societate, prin care guvernanții se angajează să respecte drepturile cetățenilor, iar aceștia din urmă să respecte legile. Această idee a stat la baza dezvoltării democrațiilor moderne.

Reflecție! Conceptele introduse de acești filosofi, precum separarea puterilor în stat și contractul social, reprezintă fundamente ale oricărui stat democratic modern.

Reprezentanți și Principii ale Iluminismului

Iluminismul s-a manifestat în multiple domenii culturale. În literatură, Daniel Defoe cu "Robinson Crusoe" și Jonathan Swift cu "Călătoriile lui Gulliver" au creat opere ce reflectă idei iluministe. Muzica a fost reprezentată de compozitori precum Mozart ("Nunta lui Figaro") și Beethoven ("Oda Bucuriei").

În științe, iluminismul a adus contribuții revoluționare prin Newton, Descartes, La Place, Diderot și Franklin. Toate aceste personalități au contribuit la promovarea gândirii raționale și a cunoașterii bazate pe experimente și demonstrații.

Principiile fundamentale ale iluminismului includ: respectarea drepturilor omului, separarea puterilor în stat, egalitatea în fața legii, răspândirea culturii și contractul social. Aceste idei au fost diseminate prin cărți, ziare, reviste, simpozioane și spectacole, contribuind la transformarea profundă a societății europene.

Știai că? Enciclopedia coordonată de Denis Diderot a fost una dintre cele mai importante metode de răspândire a ideilor iluministe, reunind cunoștințe din toate domeniile într-o singură lucrare accesibilă.

Despotismul Luminat și Iluminismul Românesc

Unii monarhi absoluți au aplicat anumite idei iluministe, deși păstrau controlul total asupra statului, fenomen cunoscut sub numele de despotism luminat. Printre acești conducători se numără Iosif al II-lea (împăratul Austriei), Ecaterina a II-a (țarina Rusiei) și Frederic al II-lea (regele Prusiei).

În spațiul românesc, iluminismul este reprezentat de Școala Ardeleană, mișcare culturală și politică din Transilvania. Personalități precum Samuil Micu, Petru Maior și Gheorghe Șincai au militat activ pentru drepturile românilor din Transilvania, contribuind semnificativ la procesul de emancipare națională.

Acești cărturari au promovat ideile iluministe adaptându-le la realitățile locale, punând bazele mișcării de renaștere națională a românilor prin opere istorice, lingvistice și filozofice ce demonstrau originea latină a poporului român și continuitatea sa în spațiul carpato-danubiano-pontic.

De reținut! Școala Ardeleană reprezintă prima mișcare intelectuală românească organizată care a folosit argumentele istorice și lingvistice pentru a susține drepturile românilor din Transilvania.