Fondarea Romei

Italia antică era locuită de mai multe popoare importante. Italicii (latini, sabini, samniți) au fost primii locuitori ai peninsulei. Mai târziu au venit etruscii din Orient, iar în sud s-au stabilit elenii (grecii).

După legendă, Roma a fost întemeiată în anul 753 î.Hr. pe colina Palatin, lângă râul Tiber, în regiunea Latium. Fondatorul orașului a fost Romulus, care a devenit și primul rege al Romei. Cetatea a fost construită pe șapte coline, ceea ce i-a adus și numele de "cetatea celor șapte coline".

La început, Roma a fost condusă de regi. Au fost șapte regi în total - primii patru au fost latini și sabini, iar ultimii trei au fost etrusci.

Ştiai că? Numele de "Roma" vine, conform legendei, de la Romulus, dar există și teorii că ar putea proveni de la cuvântul etrusc "ruma" care înseamnă râu!

Societatea romană

Baza societății romane timpurii era ginta (gens), un grup de familii cu același strămoș. Zece ginți formau o curie. Tatăl (pater familias) era șeful familiei. Membrii unei ginți se numeau patricieni pentru că se trăgeau din același strămoș, părintele gintei.

În societatea romană existau mai multe categorii sociale. Patricienii erau bogați, aveau pământuri și drepturi politice complete. Plebeii erau meșteșugari și comercianți, oameni liberi dar fără drepturi politice sau proprietăți. Sclavii existau în număr mic în această perioadă.

Regele Servius Tullius a făcut o reformă importantă: a împărțit cetățenii în clase după avere, organizați în centurii (grupuri de 200 de oameni). Statul era condus de rege, care avea roluri de comandant militar, judecător și mare preot.

Puterea regelui era limitată de Senat, un consiliu format din 300 de patricieni care conduceau gintele. Adunarea poporului (comiții) se întrunea pe triburi, curii sau centurii și avea dreptul să aleagă regele.

Important! Chiar dacă regele părea foarte puternic, el nu putea face orice voia - puterea lui era controlată de Senat și de Adunarea poporului!