Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Romanitatea românilor a fost amplu studiată și dezbătută începând cu secolul al XVI-lea, când are loc europenizarea cunoștințelor despre originea romană a poporului nostru și afirmarea limbii române scrise. În perioada medievală s-a cristalizat conștiința romanității, iar în epoca modernă, ideea de romanitate a căpătat noi dimensiuni odată cu lupta pentru emancipare politică și națională.

Istoricii s-au implicat în abordarea romanității din dorința de a susține unitatea, continuitatea și vechimea poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic. Această preocupare s-a intensificat în secolele XVIII-XIX, când românii, deși despărțiți de granițe statale, au dezvoltat o solidaritate națională bazată pe legături de limbă, credință și obiceiuri comune.

Printre personalitățile care au contribuit la susținerea ideii de romanitate se numără Nicolaus Olahus, Francesco della Valle și cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin în perioada medievală. La începutul modernismului s-au remarcat Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Ioan Inochentie Micu și reprezentanții Școlii Ardelene (Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai).

De reținut! Conștiința originii romane s-a manifestat prin numele însuși al poporului - român, provenit din latinescul "romanus", în timp ce izvoarele medievale externe foloseau termeni precum valah, vlah, olah, blach - toți exprimând ideea de romanitate.

Argumente și viziuni despre romanitatea românilor

Stolnicul Constantin Cantacuzino, în "Istoria Țării Românești", plasează la baza etnogenezei două elemente esențiale: dacii și romanii. El consideră că românii sunt "adevărați romani și aleși romani în credință și bărbăție", descendenți din cei pe care împăratul Traian i-a lăsat "așezați aici", la nord de Dunăre. Un argument important pentru Cantacuzino este limba vorbită, care permite înțelegerea între locuitorii din Ardeal și Moldova, subliniind astfel unitatea poporului român.

Dimitrie Cantemir, figura cea mai reprezentativă a noului spirit modern și european, a inclus în vasta sa operă un adevărat program politic bazat pe latinitate și unitatea neamului românesc. În "Descrierea Moldovei" și, mai pe larg, în "Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor", Cantemir susținea originea romană a românilor, afirmând că "dacii și romanii sunt moșii și strămoșii noștri, a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor și a tuturor unde se află, a românilor".

În Transilvania, Ioan Inochentie Micu a fost pionierul care, folosind ca argumente romanitatea, vechimea și continuitatea românilor, a elaborat un program complex pentru emanciparea politică și socială a națiunii române din acest teritoriu.

Atenție! În epoca modernă, ideea romanității s-a transformat într-o adevărată armă politică, fiind folosită de românii din Transilvania în lupta lor pentru obținerea drepturilor naționale.

Contribuțiile istoricilor moderni la susținerea romanității

În fața teoriei imigraționiste care nega romanitatea și autohtonia românilor, istoricii au venit cu argumente convingătoare. Reprezentanții Școlii Ardelene au susținut originea latină a românilor, în timp ce istoricii din secolele XIX-XX au demonstrat romanitatea și continuitatea prin dovezi lingvistice, arheologice și istorice.

Bogdan Petriceicu Hasdeu a susținut supraviețuirea elementului autohton geto-dac după cucerirea Daciei, a daco-romanilor după retragerea administrației romane și apoi a românilor în evul mediu. A. D. Xenopol i-a urmat, oferind cea mai puternică replică teoriei imigraționiste, bazându-se pe argumente solide.

Studierea romanității este esențială pentru cunoașterea originii, formării și continuității poporului român și a limbii române. De asemenea, ne ajută să înțelegem legăturile cu celelalte popoare romanice din Europa și să dezvoltăm o afinitate naturală pentru acestea.

Conștiința originii romane a contribuit la formarea identității naționale românești și a avut un rol esențial în lupta pentru emancipare politică. Este remarcabil faptul că numele de român, derivat din "romanus", a supraviețuit de-a lungul secolelor, reflectând persistența acestei conștiințe colective în ciuda tuturor vicisitudinilor istorice.

Bine de știut! Romanitatea românilor a fost susținută nu doar prin argumente istorice și lingvistice, ci și prin descoperiri arheologice care atestă continuitatea locuirii în spațiul carpato-danubiano-pontic și persistența elementelor de civilizație romană.