Constituțiile comuniste și principiul partidului-stat
Constituțiile comuniste au transformat radical organizarea statului român. Ele consființeau caracterul socialist al proprietății și economiei, statul devenind proprietarul tuturor resurselor: bogățiile subsolului, minele, terenurile, pădurile, sursele de energie, fabricile, mijloacele de transport și chiar fondul de clădiri și locuințe.
Regimul comunist se autointitula "democrație populară", în care puterea aparținea teoretic poporului și se exercita prin reprezentanți aleși în Marea Adunare Națională (MAN). În realitate, era aplicat principiul partidului-stat, Partidul Comunist Român controlând atât organizația de partid, cât și toate instituțiile fundamentale ale statului.
Procesul electoral era doar o formalitate, întrucât membrii MAN erau selectați dintre membrii Partidului Comunist, iar pe listele electorale apărea un singur candidat. Puterea a devenit și mai concentrată odată cu înființarea Prezidiului MAN, un grup restrâns care prelua toate atribuțiile MAN, anulând practic rolul acesteia ca instituție legislativă.
Important! În 1974 s-a introdus funcția de Președinte al Republicii Socialiste România, cu prerogative foarte largi: conducerea Consiliului de Stat, reprezentarea statului în relațiile interne și internaționale, comanda supremă a forțelor armate, președinția Consiliului de Miniștri și numirea miniștrilor.
Puterea executivă, reprezentată de Consiliul de Miniștri, era formată exclusiv din membri ai partidului unic - Partidul Muncitoresc Român (redenumit ulterior Partidul Comunist Român). Acest sistem politic centralizat, lipsit de separația reală a puterilor și de alegeri libere, a definit caracterul nedemocratic al statului român în perioada comunistă.