Întemeierea și expansiunea Romei
Roma a fost întemeiată în peninsula Italică, inițial fiind doar o cetate. Conform tradiției, orașul a fost fondat pe 21 aprilie 753 î.Hr. de către Romulus. Izvoarele istorice sugerează însă că Roma a apărut prin unirea triburilor de cetățeni latini și sabini, de pe cele șapte coline (Capitoliu, Palatin, Coelius și altele) între 675-650 î.Hr.
Primii locuitori ai Romei au fost italicii, etruscii, umbrii, samniții și tarentinii. În procesul de expansiune, romanii au purtat numeroase războaie. În secolul IV î.Hr., luptele cu etruscii au fost dominante, culminând cu cucerirea capitalei acestora, Veii, în 396 î.Hr.
💡 Expresia "a trece pe sub furcile caudine" vine din istoria romană și înseamnă a fi umilit, referindu-se la înfrângerea romanilor de către samniți la Caudium.
Expansiunea a continuat cu lupte împotriva samniților și tarentinilor, aceștia din urmă cerând ajutor regelui Pyrrhus (de aici expresia "victorie à la Pyrrhus" = victorie îndoielnică). În secolele următoare, romanii au cucerit Macedonia (148 î.Hr.), Grecia (146 î.Hr.) și Galia (cucerită de Caesar în sec. I î.Hr.).




































