Formarea subjonctivului prezent

Subjonctivul este opusul indicativului și exprimă incertitudine sau îndoială, nu certitudine. Se formează pornind de la persoana a III-a plural (ils/elles) a prezentului indicativ, de unde eliminăm terminația "-ent" pentru a obține rădăcina, la care adăugăm terminațiile specifice.

Terminațiile subjonctivului sunt: -e, -es, -e, -ions, -iez, -ent. Pentru primul grup (verbele în -ER), ca "dormir", conjugarea arată astfel: que je dorme, que tu dormes, qu'il/elle dorme, que nous dormions, que vous dormiez, qu'ils/elles dorment.

La al doilea grup (verbele în -IR), precum "finir", conjugarea este: que je finisse, que tu finisses, qu'il/elle finisse, que nous finissions, que vous finissiez, qu'ils/elles finissent.

Reține! Expresia "il faut" (trebuie) este mereu urmată de subjonctiv. Acest verb impersonal este unul dintre cele mai frecvente contexte în care vei folosi subjonctivul.

Excepții la formarea subjonctivului

Unele verbe au excepții parțiale (își modifică rădăcina) sau totale (schimbă atât rădăcina, cât și terminațiile). Iată cele mai importante:

Excepții parțiale:

• VENIR: que je vienne, que nous venions...
• PRENDRE: que je prenne, que nous prenions...

Excepții totale:

• AVOIR: que j'aie, que tu aies, qu'il ait, que nous ayons...
• ÊTRE: que je sois, que tu sois, qu'il soit, que nous soyons...
• ALLER: que j'aille, que tu ailles, qu'il aille, que nous allions...

Alte verbe cu forme speciale sunt VOULOIR (que je veuille...), FAIRE (que je fasse...), POUVOIR (que je puisse...) și SAVOIR (que je sache...).

Atenție! Nu confunda formele verbului "il faut" la subjonctiv cu indicativul. De exemplu: "Nous devons voir ce film" (indicativ) vs "Il faut que nous voyions ce film" (subjonctiv) - ambele înseamnă "Trebuie să vedem acest film".

Utilizarea subjonctivului (partea 1)

Subjonctivul se folosește în mai multe situații specifice. În primul rând, după verbul impersonal "il faut" (trebuie), așa cum am văzut deja.

Folosim subjonctivul și după expresii impersonale care exprimă sentimente sau incertitudine:

• il est possible/impossible (este posibil/imposibil)
• il est juste (este corect)
• il est nécessaire (este necesar)
• il est regrettable (este regretabil)
• il est dommage (este păcat)

Când expresiile impersonale exprimă certitudine (il est sûr, certain, probable), folosim indicativul. Dar atenție: dacă aceste expresii sunt la formă negativă sau interogativă, revin la subjonctiv!

Trucul care te salvează! Poți verifica rapid dacă ai nevoie de subjonctiv întrebându-te: "Exprimă propoziția o certitudine sau o îndoială?" Îndoiala → subjonctiv, certitudinea → indicativ.

Utilizarea subjonctivului (partea 2)

După verbele de opinie (croire, penser, trouver) folosim indicativul când sunt la forma afirmativă, dar subjonctivul când sunt la forma negativă sau interogativă:

• Je crois qu'elle ne sait pas la réponse. (indicativ)
• Je ne crois pas qu'elle sache la réponse. (subjonctiv)

Subjonctivul apare și după verbele care exprimă dorința sau sentimentele:

• vouloir (a vrea): Je veux que tu sois libre.
• désirer (a dori), souhaiter (a dori)
• préférer (a prefera), aimer (a plăcea)

Reține că aceste verbe cer subjonctivul doar când subiectele din principală și subordonată sunt diferite. Când avem același subiect, al doilea verb este la infinitiv (Je veux être libre).

Alte contexte pentru subjonctiv sunt:

• verbele de teamă: craindre, avoir peur (J'ai peur que vous ne partiez pas)
• verbele de regret: regretter, être désolé
• verbele de îndoială: douter (Je doute que tu aies raison)
• verbele care exprimă o cerere sau necesitate: demander, exiger

Pro tip! Spre deosebire de alte verbe de sentiment, verbul "espérer" (a spera) NU cere subjonctiv, ci indicativ: J'espère que vous êtes bien.