Noțiuni termodinamice de bază

Un sistem termodinamic este un corp macroscopic sau un ansamblu de corpuri pe care-l studiem $o bancă, aerul dintr-o cameră, gazul dintr-o butelie$. Tot ce se află în afara acestui sistem reprezintă mediul exterior.

Sistemele termodinamice pot fi clasificate în funcție de interacțiunea cu mediul exterior:

• Sisteme închise - schimbă energie, dar nu și substanță
• Sisteme deschise - schimbă atât energie, cât și substanță
• Sisteme izolate - nu schimbă nici energie, nici substanță

Starea sistemului termodinamic reprezintă totalitatea proprietăților sistemului la un moment dat, fiind caracterizată prin parametri de stare. Aceștia pot fi:

• Extensivi - depind de mărimea sistemului (masă, volum)
• Intensivi - au aceeași valoare în orice punct (presiune, temperatură)

💡 Gândește-te la sistemele termodinamice ca la niște "cutii" cu diferite grade de izolare. Un termos perfect ar fi un sistem izolat, în timp ce un pahar de apă în cameră ar fi un sistem deschis.

Starea de echilibru termodinamic

Parametrii extensivi caracterizează sistemul în totalitatea lui, pe când cei intensivi îl caracterizează în fiecare punct. Este important să înțelegem diferența!

Starea sistemului poate fi:

• Staționară - parametrii rămân constanți în timp
• Nestaționară - parametrii variază în timp

Starea de echilibru termodinamic este acea stare în care toți parametrii rămân constanți în timp. Conform postulatului echilibrului termodinamic, un sistem izolat va evolua întotdeauna spontan spre o stare de echilibru, din care nu mai poate ieși de la sine.

În cazul fluidelor, starea poate fi reprezentată printr-un punct într-un sistem de coordonate. De exemplu, pentru un gaz, putem reprezenta presiunea $p = F/S$ în funcție de volum (V).

💡 Echilibrul termodinamic este ca atunci când ajungi acasă după o zi obositoare și te relaxezi pe canapea - sistemul tău a ajuns într-o stare de echilibru din care nu vrei să ieși!

Procese termodinamice

Un proces termodinamic reprezintă trecerea sistemului dintr-o stare de echilibru în alta. Aceste procese pot fi clasificate în mai multe moduri:

În funcție de natura stărilor intermediare, procesele pot fi:

• Cvasistatice - se desfășoară atât de lent încât fiecare stare intermediară poate fi considerată de echilibru
• Nestatice - au loc rapid, iar sistemul trece prin stări de neechilibru

După posibilitatea desfășurării în ambele sensuri, ele pot fi:

• Reversibile - dacă se schimbă sensul, sistemul revine la starea inițială trecând prin aceleași stări intermediare
• Ireversibile - se pot desfășura doar într-un singur sens

💡 Un proces cvasistatice este ca atunci când urci treptele foarte încet, oprindu-te la fiecare treaptă pentru a te odihni, în timp ce un proces nestatic ar fi ca atunci când urci în fugă.

Clasificarea proceselor și temperatura empirică

După coincidența dintre starea finală și cea inițială, procesele pot fi:

• Ciclice - starea finală coincide cu cea inițială $descriind un ciclu închis în diagrama p-V$
• Neciclice - starea finală diferă de cea inițială

Este important de reținut că procesele naturale sunt, de obicei, neciclice.

Temperatura empirică este un parametru intensiv care măsoară starea termică a unui sistem termodinamic. Această noțiune ne conduce la Principiul zero al termodinamicii, care stabilește baza pentru măsurarea temperaturii.

Înțelegerea temperaturii este esențială, deoarece aceasta influențează direct comportamentul sistemelor și interacțiunile lor energetice.

💡 Gândește-te la procesele ciclice ca la ciclul unei mașini de spălat - se termină în aceeași stare în care a început, gata pentru un nou ciclu.

Principiul zero al termodinamicii

Principiul zero afirmă că există un parametru intensiv numit temperatură empirică, care are aceeași valoare pentru toate sistemele termodinamice aflate în echilibru termic între ele.

Măsurarea temperaturii unui corp se bazează pe principiul echilibrului termic și pe faptul că anumite mărimi fizice își modifică valoarea odată cu variația temperaturii. Instrumentul folosit pentru măsurare este termometrul, care conține un corp termometric ce poate fi:

• Lichid (mercur, alcool industrial)
• Gaz (heliu, hidrogen)
• Solid (rezistor)

Mărimea termometrică care variază cu temperatura poate fi lungimea coloanei de lichid, presiunea, volumul sau rezistența electrică.

💡 Când doi oameni dau mâna, temperaturile lor se echilibrează la punctul de contact - aceasta este o ilustrare simplă a principiului zero al termodinamicii.

Scări de temperatură

Există mai multe scări pentru măsurarea temperaturii:

Scara Fahrenheit (°F) folosește ca temperaturi de referință:

• 32°F - punctul de îngheț al apei
• 212°F - punctul de fierbere al apei

Pentru a converti din grade Celsius în Fahrenheit, folosim formula: t(°F) = 9/5 · t(°C) + 32

Scara Kelvin (K) este scara absolută de temperatură, unde:

• 0 K $-273,15°C$ reprezintă zero absolut, temperatura imposibil de atins practic
• 273,16 K (0,01°C) reprezintă temperatura punctului triplu al apei

Un Kelvin reprezintă a 273,16-a parte din intervalul de temperatură cuprins între zero absolut și temperatura punctului triplu al apei.

Pentru a converti din grade Celsius în Kelvin, folosim formula: T(K) = t(°C) + 273,15

💡 Zero absolut (0 K) este ca "fundul sacului" pentru energie termică - este punctul în care particulele ar avea energia cinetică minimă posibilă conform mecanicii cuantice.