Structura și clasificarea aminelor

Aminele derivă din amoniac (NH₃) prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali hidrocarbonați. Caracterul lor bazic se manifestă prin capacitatea de a primi protoni de la acizi, formând legături coordinative.

Clasificarea aminelor se face după numărul de radicali organici legați de atomul de azot:

• Amine primare: conțin un singur radical organic $R-NH₂$, ca vinilamina $CH₂=CH-NH₂$ sau benzilamina $C₆H₅-NH₂$
• Amine secundare: au doi radicali organici legați de azot $R-NH-R$, ca dimetilamina $CH₃-NH-CH₃$
• Amine terțiare: toate cele trei poziții ale amoniacului sunt ocupate de radicali organici $R-N-R-R$

💡 Aminele se comportă ca baze deoarece perechea de electroni neparticipantă a azotului poate accepta un proton de la un acid, formând un ion de amoniu substituit.

Tipuri de amine după structură

În funcție de natura radicalului organic și de tipul atomului de carbon de care se leagă azotul, aminele pot fi:

Amine alifatice: nu se leagă direct de nucleul aromatic, ci doar de atomi de carbon saturați. Exemple: metilamina $CH₃-NH₂$ sau etilmetilamina $CH₃-NH-CH₂-CH₃$.

Amine aromatice: au cel puțin un nucleu aromatic legat direct de atomul de azot, cum ar fi benzilamina.

Amine mixte: combină caracteristicile celor două tipuri, ca fenilmetilamina $C₆H₅-NH-CH₃$.

După numărul grupelor amino din moleculă, deosebim:

• Monoamine: conțin o singură grupă amino (ex: etilamina)
• Poliamine: conțin mai multe grupe amino în aceeași moleculă

Poliaminele precum putresceina și cadaverina sunt rezultate din procesele de degradare a țesuturilor animale, având un miros neplăcut specific.

Metode de obținere a aminelor (I)

Aminele pot fi obținute prin diferite metode de sinteză, fiecare cu specificul său:

1. Alchilarea amoniacului cu derivați halogenați: Acest proces implică reacția amoniacului cu derivați halogenați, formând amestecuri de amine primare, secundare, terțiare și săruri cuaternare de amoniu:

NH₃ + CH₃Cl → [NH₃-CH₃]⁺Cl⁻ → CH₃-NH₂ → CH₃-NH-CH₃ → CH₃-N-(CH₃)₂ → CH₃-N⁺(CH₃)₃Cl⁻

Principalul dezavantaj al acestei metode este că nu se obține un singur produs, ci un amestec de amine de diferite grade de substituție.

2. Reducerea nitroderivațiilor folosind catalizatori precum Fe și HCl:

C₆H₅-NO₂ + 3H₂ → C₆H₅-NH₂ + 2H₂O

Acest proces este deosebit de important în industrie pentru obținerea anilinei (fenilamină) din nitrobenzen.

💡 Reacția de reducere a nitroderivațiilor este esențială în sinteza aminelor aromatice, fiind una dintre cele mai utilizate metode în producția industrială.

Metode de obținere a aminelor (II)

3. Reducerea nitrililor folosind catalizatori precum alcool și sodiu metalic:

CH₃-CN + 2H₂ → CH₃-CH₂-NH₂

Această metodă conduce exclusiv la obținerea de amine primare, fiind avantajoasă când dorim să evităm amestecurile de produse.

4. Reducerea amidelor permite obținerea diferitelor tipuri de amine în funcție de gradul de substituție al amidei de plecare:

• Din amide nesubstituite obținem amine primare:

CH₃-CO-NH₂ + 2H₂ → CH₃-CH₂-NH₂ + H₂O

• Din amide monosubstituite obținem amine secundare:

CH₃-CO-NH-CH₂-CH₃ + 2H₂ → CH₃-CH₂-NH-CH₂-CH₃ + H₂O

• Din amide disubstituite obținem amine terțiare:

CH₃-CO-N(CH₂-CH₃)₂ + 2H₂ → CH₃-CH₂-N(CH₂-CH₃)₂ + H₂O

Această metodă este valoroasă deoarece permite obținerea controlată a aminelor cu diferite grade de substituție, în funcție de structura amidei inițiale.

Proprietăți chimice ale aminelor (I)

Hidroliza aminelor substituite la azot reprezintă o reacție importantă:

CH₃-CO-NH-CH₃ + H₂O → CH₃-COOH + NH₂-CH₃

Bazicitatea aminelor este o proprietate esențială, reprezentând capacitatea lor de a accepta protoni:

R-NH₂ + H-OH ⇌ R-NH₃⁺ + OH⁻

Constanta de bazicitate (Kb) se exprimă prin relația:

Kb = [R-NH₃⁺]·[OH⁻]/[R-NH₂]

Ordinea bazicității aminelor este:

• Amine alifatice secundare > amine alifatice primare > NH₃ > fenilamină

Reacția de alchilare permite introducerea de noi radicali alchil:

R-NH₂ + CH₃Cl → R-NH-CH₃ + HCl

Reacția cu acizii conduce la formarea de amide:

CH₃-NH₂ + CH₃-COOH → CH₃-NH-CO-CH₃ + H₂O

💡 Cu cât crește numărul atomilor de carbon din radicalii alchil, cu atât crește caracterul bazic al aminei, deoarece grupările alchil au efect inductiv de cedare de electroni, sporind disponibilitatea perechii de electroni neparticipantă a azotului.

Proprietăți chimice ale aminelor (II)

Reacția cu anhidride acide reprezintă o metodă de acilare a aminelor:

CH₃-NH₂ + CH₃-CO-O-CO-CH₃ → CH₃-NH-CO-CH₃ + CH₃-COOH

Aceste reacții de acilare sunt deosebit de importante pentru protejarea grupării amino în sintezele organice complexe, cum ar fi în obținerea acidului p-aminobenzoic.

Reacția de diazoizare este specifică pentru aminele alifatice primare:

CH₃-CH₂-NH₂ + HO-NO → CH₃-CH₂-OH + N₂ + H₂O

Această reacție conduce la înlocuirea grupării amino cu o grupare hidroxil, cu eliminare de azot gazos.

Reacția de diazotare este caracteristică aminelor aromatice primare:

C₆H₅-NH₂ + HO-NO + H⁺ → C₆H₅-N≡N⁺ Cl⁻ + 2H₂O

Sărurile de diazoniu rezultate sunt compuși extrem de importanți, deoarece participă la reacții de cuplare cu amine aromatice sau fenoli, rezultând coloranți azoici - substanțe cu aplicații industriale majore în domeniul textilelor și al materialelor colorante.

💡 Reacțiile de diazotare și cuplare sunt fundamentale în industria coloranților, deoarece permit obținerea unei game largi de nuanțe și proprietăți prin variația structurii componentelor care reacționează.

Reacții de cuplare și aplicații

Reacțiile de cuplare implică sărurile de diazoniu și pot avea loc cu:

Amine aromatice (în mediu acid):

C₆H₅-N≡N⁺ Cl⁻ + C₆H₅-NH₂ → C₆H₅-N=N-C₆H₄-NH₂ + HCl

Produsul rezultat, p-amino-azo-benzen, este cunoscut sub numele de Galben de Anilină.

Fenoli:

C₆H₅-N≡N⁺ Cl⁻ + C₆H₅-OH → C₆H₅-N=N-C₆H₄-OH + HCl

Produsul p-hidroxi-azo-benzen este un colorant important.

Un exemplu industrial semnificativ este obținerea Metiloranjului din acid sulfanilic, nitrit și N,N-dimetilanilină:

HO₃S-C₆H₄-NH₂ → HO₃S-C₆H₄-N≡N⁺ Cl⁻ → HO₃S-C₆H₄-N=N-C₆H₄-N(CH₃)₂

Metiloranjul este un indicator de pH larg utilizat în laboratoarele de chimie, schimbându-și culoarea de la roșu în mediu acid la galben-portocaliu în mediu bazic.

💡 Coloranții azoici obținuți prin reacții de cuplare reprezintă aproximativ 70% din totalul coloranților sintetici, datorită diversității de nuanțe posibile și stabilității ridicate la lumină și spălare.