Formule Chimice și Radicali

Formulele chimice urmează anumite reguli simple. Când scriem o formulă, valența unui element devine indice la celălalt element (Al₂O₃). Dacă valențele sunt egale, nu scriem niciun indice (CuO). Indicele 1 nu se scrie niciodată (H₂S, nu H₂S₁).

În chimie, vom întâlni adesea radicali - grupări de atomi care rămân neschimbați în multe reacții chimice. Există radicali cu valențe diferite:

• Monovalenți (valența I): H⁻, F⁻, Cl⁻, OH⁻, NO₃⁻, etc.
• Divalenți (valența II): O²⁻, S²⁻, SO₄²⁻, CO₃²⁻, etc.
• Trivalenți (valența III): PO₄³⁻, AsO₄³⁻, N³⁻, etc.
• Tetravalenți (valența IV): C⁴⁻

💡 Bine de știut: Atunci când scriem formule chimice, așezăm atomii în ordinea crescătoare a caracterului electronegativ. De exemplu, în H₂O, hidrogenul (mai puțin electronegativ) este scris primul.

Substanțele anorganice pot fi simple (metale ca Na, K, Fe sau nemetale ca O₂, H₂, Cl₂) sau compuse (formate din mai multe elemente).

Oxizii și Clasificarea Lor

Oxizii sunt compuși binari ai oxigenului cu alt element. Formula lor generală este E₂ᵏOₙ, unde E este elementul chimic, iar n și k depind de valențele elementelor.

Oxizii se numesc în trei moduri principale:

1. Oxid de + numele elementului + valența (pentru elemente cu valență variabilă): Fe₂O₃ - oxid de fier (III)
2. Cu prefixe grecești care arată numărul atomilor de oxigen: CO₂ - dioxid de carbon
3. Cu sufixele -os (valența minimă) și -ic (valența maximă): FeO - oxid feros, Fe₂O₃ - oxid feric

Exemple importante:

• Na₂O - oxid de sodiu
• CaO - oxid de calciu (var nestins)
• CO₂ - dioxid de carbon (anhidridă carbonică)
• Al₂O₃ - oxid de aluminiu
• Fe₂O₃ - oxid de fier (III) sau oxid feric

💡 Reține: Numeralele grecești folosite pentru denumiri sunt: mono (1), di (2), tri (3), tetra (4), penta (5), hexa (6), hepta (7).

Formulele oxizilor par complicate la început, dar vei observa că urmează un tipar logic bazat pe valențele elementelor. Cu puțină practică, vei reuși să le scrii corect.

Acizii - Proprietăți și Clasificare

Acizii sunt substanțe compuse care conțin hidrogen ce poate fi înlocuit cu metal pentru a forma săruri. Formula lor generală este H₁ᵐAᵐ, unde A este radicalul acid, iar m reprezintă valența radicalului.

Acizii se împart în două categorii principale:

1. Hidracizi $H + radical terminat în "ură"$:

   • HCl - acid clorhidric
   • HBr - acid bromhidric
   • H₂S - acid sulfhidric

2. Oxiacizi $H + radical oxigenat$:

   • Cu valență superioară (radicali terminați în "at"):
     • H₂SO₄ - acid sulfuric (vitriol)
     • HNO₃ - acid azotic (apă tare)
     • H₂CO₃ - acid carbonic (apă carbogazoasă)
   • Cu valență inferioară (radicali terminați în "it"):
     • H₂SO₃ - acid sulfuros
     • HNO₂ - acid azotos

💡 Trucul denumirii: La oxiacizi, când radicalul se termină în "-at", denumirea acidului se termină în "-ic" (sulfat → acid sulfuric). Când radicalul se termină în "-it", denumirea acidului se termină în "-os" (sulfit → acid sulfuros).

Acizii sunt foarte importanți în chimie, fiind folosiți în numeroase procese industriale și în laborator. Reține denumirile celor mai comuni acizi, deoarece vei lucra des cu ei.

Bazele (Hidroxizii)

Bazele sunt substanțe compuse formate dintr-un atom de metal și grupări hidroxil (OH) în număr egal cu valența metalului. Formula lor generală este M(OH)ₙ, unde M este metalul, iar n este valența sa.

Numele bazelor este simplu: "hidroxid de" + numele metalului + valența (dacă metalul are valență variabilă). De exemplu:

• NaOH - hidroxid de sodiu (soda caustică)
• KOH - hidroxid de potasiu (potasa caustică)
• Ca(OH)₂ - hidroxid de calciu (var stins)
• Fe(OH)₂ - hidroxid de fier (II)
• Fe(OH)₃ - hidroxid de fier (III)

Bazele sunt importante în viața de zi cu zi. Spre exemplu, varul stins (hidroxid de calciu) este folosit în construcții, iar soda caustică (hidroxid de sodiu) în fabricarea săpunului.

💡 Interesant de știut: NH₄OH (hidroxid de amoniu) este special - gruparea NH₄⁺ (amoniu) se comportă ca un ion metalic monovalent, deși nu este un metal!

Când vei face experimente în laborator, vei observa că multe baze au un aspect albicios și o textură alunecoasă la pipăit. Aceasta este una dintre caracteristicile lor.

Sărurile

Sărurile sunt substanțe compuse formate din metale și radicali acizi. Formula lor generală este MₘAₙ, unde M este metalul cu valența n, iar A este radicalul acid cu valența m.

Denumirea sărurilor este simplă: numele radicalului + "de" + numele metalului + valența (dacă metalul are valență variabilă). De exemplu:

• NaCl - clorură de sodiu (sarea de bucătărie)
• CaCl₂ - clorură de calciu
• AgNO₃ - azotat (nitrat) de argint (piatra iadului)
• CaCO₃ - carbonat de calciu (calcar, cretă, marmură)
• Na₂CO₃ - carbonat de sodiu (soda de rufe)

💡 Bine de știut: Multe săruri pe care le folosești în viața de zi cu zi au și nume populare. De exemplu, sarea de bucătărie (NaCl) sau piatra vânătă (CuSO₄·5H₂O).

Sărurile sunt substanțe foarte răspândite în natură. De la sarea pe care o pui în mâncare până la mineralele din rocile munților, sărurile sunt peste tot în jurul tău. Vei studia multe reacții în care sărurile sunt fie reactanți, fie produșii de reacție.