Structura și nomenclatura alcanilor

Alcanii (parafinele) sunt hidrocarburi saturate cu formula generală CnH2n+2, unde n reprezintă numărul de atomi de carbon. Fiecare alcan diferă de vecinul său printr-o grupă metilen $-CH2-$, ceea ce creează o serie omologă.

Nomenclatura alcanilor urmează reguli specifice, cu primii reprezentanți având nume particulare: metan (C1), etan (C2), propan (C3), butan (C4), urmate de pentan, hexan, heptan, octan, nonan, decan și așa mai departe. Pentru numere mai mari, se folosesc prefixe numerice din greacă urmate de sufixul "-an" (exemplu: undecan, icosan).

Radicalii derivați din alcani pot fi monovalenți (când se înlătură un atom de hidrogen), divalenți $înlăturarea a doi atomi de hidrogen, denumiți "-ilen" sau "-iliden"$ sau trivalenți $înlăturarea a trei atomi, denumiți "-ilidin"$. Structura spațială a metanului, cel mai simplu alcan, are formă tetraedrică.

Important! Alcanii pot forma două tipuri de catene: liniare $normal-alcani$ și ramificate $izo-alcani$, ceea ce duce la apariția izomeriei de catenă.

Izomerii de catenă se denumesc după următoarele reguli: (1) se identifică catena cea mai lungă cu cele mai multe ramificații, (2) se numerotează atomii de carbon, (3) se ordonează substituenții în ordine alfabetică $ex: di-2, tri-3, tetra-4$, (4) se adaugă numele alcanului cu catena principală. De exemplu: 2,3-dimetilpentan sau 3,4-dimetilpentan, unde cifrele indică poziția ramificațiilor.