Grupa Nordică a Carpaților Orientali

Carpații Maramureșului și Bucovinei formează partea cea mai nordică a Carpaților Orientali, întinzându-se până la granița cu Ucraina în nord. Aceștia se învecinează cu Grupa Centrală în sud, cu Câmpia de Vest și Depresiunea Colinară a Transilvaniei în vest și cu Podișul Moldovei în est.

Structura acestei grupe este organizată în trei șiruri de munți. Șirurile din exterior și centru s-au format prin încreție, în mezozoic, în orogeneza alpină, în timp ce șirul interior s-a format prin vulcanism în neozoic. Fiecare șir are compoziție diferită: șirul exterior este format din roci sedimentare (fliș), șirul din mijloc din roci cristaline dure, iar muntii vulcanici din interior din roci vulcanice.

Muntii au înălțimi medii între 1400-1800 m, cu cea mai mare înălțime în Muntii Rodnei - vârful Pietrosu (2303 m). Formele de relief sunt diverse: forme vulcanice în munții din interior, forme glaciare (circuri și văi) în Munții Rodnei, și forme carstice (chei, peșteri) în șirul exterior.

Știai că? În Muntii Rodnei găsim lacurile glaciare Lala și Buhăescu, care s-au format în circurile glaciare după retragerea ghețarilor de acum mii de ani!

Clima este caracteristică zonei montane, cu temperaturi medii sub 8°C, ierni reci și veri răcoroase. Un fenomen interesant este inversiunea de temperatură din depresiuni, când aerul rece, mai greu, se acumulează la bază, creând temperaturi mai scăzute decât la altitudini mai mari.

Grupa Centrală a Carpaților Orientali

Carpații Moldo-Transilvani se întind între grupa nordică și sudică a Carpaților Orientali, fiind delimitați la nord de linia depresiunilor Câmpulung-Dornelor și la sud de valea Oituz. La fel ca grupa nordică, și aceștia au o structură formată din trei șiruri - cel interior cu roci vulcanice, iar cele din mijloc și exterior cu roci sedimentare.

Înălțimile scad treptat de la nord spre sud, cu altitudini medii între 1400-1800 m. Cele mai mari înălțimi se găsesc în Munții Călimani (2100 m). În această grupă întâlnim forme spectaculoase de relief: forme vulcanice $conul Murgo și singurul crater vulcanic rămas intact - Ciomad$, forme carstice (cele mai frumoase fiind Cheile Bicazului), și forme interesante în conglomerat în Muntele Ceahlău.

Rețeaua hidrografică este bogată, cu râuri importante ca Mureș, Olt, Bistrița, Bicaz și Trotuș. Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România, format într-un crater, iar Lacul Roșu este un lac de baraj natural. Pe Bistrița se află cel mai lung lac artificial - Izvorul Muntelui.

Fascinant! Lacul Sfânta Ana este unicul lac vulcanic din România, format în craterul vulcanului Ciomad, ultimul vulcan activ din Carpații Orientali, care s-a stins acum aproximativ 30.000 de ani!

Vegetația și solurile sunt similare cu cele din grupa nordică - două zone de vegetație (păduri cu etajele de fag și conifere, și zona alpină cu etajele subalpin și pajiști alpine) și soluri brune și brun-roșcate de pădure.

Grupa Sudică a Carpaților Orientali

Carpații de Curbură se întind între valea Oituz la nord și Valea Prahovei la vest. Spre deosebire de celelalte două grupe, aceștia s-au format doar prin încreţire în mezozoic, în orogeneza alpină, fără fenomene vulcanice ulterioare. Predomină rocile sedimentare, iar înălțimile sunt mai joase decât în celelalte grupe, atingând maxim 1954 m în Munții Ciucaș.

Subdiviziunile includ munții din interior (trei șiruri paralele: Bodoc, Baraolt, Perșani) și cei din exterior (Vrancei, Buzău, Ciucaș, Baiului, Întorsurii, Bârsei). Cea mai mare depresiune tectonică din Carpați este Depresiunea Brașov, cu trei compartimente: Țara Bârsei, Câmpul Frumos și Depresiunea Târgu Secuiesc.

Important! Depresiunea Brașov este cea mai întinsă depresiune tectonică din Carpați, fiind favorabilă pentru așezările umane și activitățile agricole datorită condițiilor climatice mai blânde decât în zonele montane înconjurătoare.

Carpații Meridionali - Grupa Bucegi

Grupa Bucegi este cea mai estică dintre grupele Carpaților Meridionali, învecinându-se la est cu Carpații Orientali (grupa curburii), la vest cu grupa Făgăraș, iar la sud cu Subcarpații de curbură. Acești munți s-au format prin încreţire în mezozoic, urmată de o mișcare de ridicare în bloc.

În structură predomină rocile sedimentare (calcar și conglomerat), cu înălțimi care depășesc frecvent 2000 m, atingând 2505 m în vârful Omu. Formele de relief sunt spectaculoase: forme carstice (chei și peșteri), forme interesante în conglomerat (Babele și Sfinxul), dar și forme glaciare (văi și circuri).

Masivitatea este mare, fără depresiuni în interior, ci doar la margini. Clima este caracterizată prin temperaturi medii sub 8°C, cu ierni reci și veri răcoroase. Apele principale sunt Prahova, Ialomița și Dâmbovița.

Carpații Meridionali - Grupa Făgăraș

Grupa Făgăraș se învecinează în est cu grupa Bucegi $pe culoarul Bran-Rucăr$ și în vest cu grupa Parâng (valea Oltului). Spre deosebire de Bucegi, structura este formată din roci dure, șisturi cristaline, ceea ce a permis formarea celor mai mari înălțimi din Carpații românești.

Culmea Făgărașului este o creastă ascuțită, netăiată de nici o apă curgătoare, cu multe vârfuri peste 2500 m (Moldoveanu - 2543 m și Negoiu - 2535 m). Datorită înălțimilor mari, formele glaciare sunt abundente - văi și circuri glaciare, în care astăzi se află lacuri glaciare, precum complexul Bâlea.

Fascinant! Culmea Făgărașului este singura creastă din Carpați care nu este tăiată de nicio apă curgătoare, formând cea mai lungă creastă continuă de peste 2000 m din România!

Râurile sunt numeroase pe versantul nordic, afluenți ai Oltului, iar spre sud curg Dâmbovița, Argeș și Olt. Pe râul Argeș se află lacul artificial Vidraru.

Carpații Meridionali - Grupa Parâng

Grupa Parâng se întinde între valea Oltului (la est) și valea Jiului (la vest), cu structură similară grupei Făgăraș - predomină rocile cristaline. Înălțimile sunt mari, culminând cu vârful Parângu Mare (2519 m).

Subdiviziunile includ munții Parâng, Lotru, Cindrel, Șureanu, Căpățânii și depresiunile Loviștei și Petroșani. Râurile principale care traversează zona sunt Oltul cu afluentul Lotru, Oltetul și Jiul.

Pe râul Lotru se află o importantă hidrocentrală - lacul artificial cu cea mai mare capacitate energetică din România. Clima, vegetația și solurile sunt asemănătoare cu celelalte grupe ale Carpaților Meridionali.

Carpații Meridionali - Grupa Retezat-Godeanu

Această grupă se află în extremitatea vestică a Carpaților Meridionali, fiind delimitată la est de valea Jiului și la vest de Culoarul Timiș-Cerna. Structura este similară celorlalte grupe ale Carpaților Meridionali - predomină rocile cristaline dure, dar apar și roci sedimentare (calcar) în Munții Cernei.

Înălțimile depășesc frecvent 2000 m, vârful Peleaga din Retezat atingând 2509 m. Formele de relief includ forme glaciare (circuri și văi) și forme carstice în Munții Cernei. Subdiviziunile cuprind masivul central Godeanu, din care pornesc Retezat, Vâlcan, Mehedinți, Cernei și Țarcu.

Știai că? În Munții Retezat se află lacul glaciar Bucura, cel mai întins lac glaciar din România, și Zănoaga, cel mai adânc lac glaciar din țara noastră!

Apele curgătoare principale sunt Jiul cu afluentul Motru, Cerna, Strei și Râul Mare. Pe lângă lacurile glaciare Bucura și Zănoaga, există și lacuri artificiale pe Râul Mare.

Carpații Occidentali - Munții Banatului

Munții Banatului, denumiți și "Munții dintre Dunăre și Mureș", se întind între Dunăre în sud și Mureș în nord. Aceștia s-au format în mezozoic, prin orogeneza alpină, având o structură numită "mozaic petrografic" - o combinație de roci sedimentare (mult calcar) și cristaline.

Înălțimile sunt mai reduse decât în Carpații Meridionali, scăzând în trepte spre vest. Cea mai mare înălțime se găsește în Munții Semenic (1446 m). Datorită prezenței calcarului, formele carstice sunt abundente - chei și peșteri. Aici se află cel mai lung defileu din Europa - Cazanele și Porțile de Fier pe Dunăre.

Clima este caracteristică munților de înălțime medie, cu temperaturi sub 8°C la peste 1000 m și precipitații abundente (peste 1000 mm în Semenic). Vegetația include elemente mediteraneene, datorită poziției geografice și a climei.

Carpații Occidentali - Munții Apuseni

Munții Apuseni se întind între râurile Mureș și Barcău, având o structură complexă formată dintr-un "mozaic petrografic" - amestec de roci sedimentare (mult calcar), vulcanice și cristaline. Înălțimile sunt moderate, atingând maxim 1849 m în vârful Bihor.

Datorită prezenței calcarului, formele carstice sunt numeroase, precum Cheile Turzii și peșteri faimoase: Peștera Urșilor, Peștera Vântului (cea mai lungă, cu peste 30 km) și Peștera Scărișoara (cu gheață permanentă). În Munții Metaliferi se găsesc și forme vulcanice, precum coloanele de bazalt "Detunata".

Fascinant! Peștera Scărișoara adăpostește unul dintre cele mai mari ghețari subterani din Europa, cu o vârstă estimată de peste 3500 de ani!

Masivitatea este foarte redusă, zona fiind fragmentată de numeroase depresiuni și văi. Depresiunile se întind între ramurile muntoase sub formă de golfuri, fiind numite "depresiuni-golfuri": Zarand, Beiuș, Vad-Borod, Șimleu, Brad.

Apele curgătoare sunt autohtone, izvorând din munți. Spre vest pornesc apele din sistemul Crișurilor (Barcău, Crișul Repede, Crișul Alb, Crișul Negru), iar spre est Someșul Mic și Arieșul. Teritoriul străbătut de Arieș se numește "Țara Moților", o regiune cu o bogată istorie și tradiție.

Clima este de munte, cu temperaturi medii sub 8°C la înălțimi mai mari și precipitații peste 1000 mm. Vântul dominant este Vântul de Vest, care aduce precipitații, iar Vântul de Nord aduce mase de aer polar, zăpadă, chiar și vara.

Subcarpații

Subcarpații formează o fâșie deluroasă de 25-30 km lățime la poalele Carpaților, între râurile Moldova și Motru. Aceștia s-au format prin încreţire în Neozoic, asemănându-se din acest punct de vedere cu munții. Sunt alcătuiți din roci sedimentare (nisip, pietriș, argilă, gresie, calcar).

Ca înălțime, Subcarpații reprezintă o treaptă intermediară între munți și regiunile exterioare (podișuri și câmpii). Cel mai înalt punct este în Subcarpații Getici - Dealul Măgura Mățău (1017 m). Relieful este format din depresiuni subcarpatice (situate la poalele munților) și dealuri (măguri) subcarpatice.

Se împart în trei subunități principale:

1. Subcarpații Moldovei (între râurile Moldova și Trotuș)
2. Subcarpații de Curbură (între Trotuș și Dâmbovița)
3. Subcarpații Getici (între Dâmbovița și Motru)

Important! În Subcarpații de Curbură se înregistrează cea mai mare densitate a populației de pe teritoriul României, datorită condițiilor climatice blânde și terenurilor favorabile agriculturii!

Depresiunile subcarpatice au climă relativ blândă, cu temperaturi medii între 8-11°C, propice pentru așezări omenești și agricultură. Precipitațiile sunt moderate, în jur de 700 mm. În Subcarpații Moldovei și de Curbură se simte influența Crivățului iarna, iar în Subcarpații Getici, influența vântului Austru.

Apele curgătoare traversează zona subcarpatică de la munte spre exterior: Moldova, Bistrița, Trotuș în Subcarpații Moldovei; Trotuș, Putna, Milcov, Buzău, Prahova, Dâmbovița în Subcarpații de Curbură; Dâmbovița, Argeș, Olt, Jiu, Motru în Subcarpații Getici.

Depresiunea Colinară a Transilvaniei

Depresiunea Colinară a Transilvaniei este situată în mijlocul arcului carpatic, fiind înconjurată pe trei părți de Munții Carpați. Relieful s-a format prin sedimentare în Neozoic, în urma depunerilor aduse de agenții externi din Carpați în lacul rămas după ridicarea munților din jur.

În structură, peste fundamentul de roci cristaline s-au depus roci sedimentare în grosime de 4-5000 m, printre care nisip, pietriș, argilă și sare. Înălțimile scad de la est spre vest, în partea estică apropiindu-se de 1000 m, iar în partea centrală înălțimea medie este de 500-600 m.

Formele caracteristice ale reliefului includ:

• Alunecări de teren (generate de prezența argilei)
• Iazuri (heleștee) create de om
• Domuri (goluri în adâncime de unde se exploatează gaz metan)
• Cute diapire (masive mari de sare în zona marginală)

Știai că? Depresiunea Transilvaniei conține cele mai mari rezerve de gaz metan din România, exploatate din domurile gazeifere din zona centrală!

Depresiunea se împarte în două zone principale:

1. Zona marginală - la contactul cu munții există un șir de depresiuni submontane
2. Podișul Transilvaniei - ocupă partea centrală și include:
   • Podișul Târnavelor (între Olt și Mureș)
   • Câmpia Transilvaniei (între Mureș și Someș)
   • Podișul Someșan (la nord de Someș)

Clima se încadrează în etajul climatului de deal și podiș, cu influență oceanică dominantă. Apele curgătoare principale sunt Oltul, Mureșul și Someșul, iar lacurile sunt create de om (iazuri) sau în masive de sare (ex. Lacul Ursu din Sovata).

Podișul Moldovei

Podișul Moldovei este cea mai întinsă unitate de podiș din țară, fiind mărginit de granița cu Ucraina la nord, Câmpia Română la sud, granița cu Republica Moldova (Prutul) la est și Carpații Orientali și Subcarpații la vest.

S-a format prin sedimentare în Neozoic, materialele fiind aduse în principal din Carpații Orientali. Structura este formată din roci sedimentare (nisip, pietriș, calcar, argilă), peste un fundament de roci tari. Înălțimile variază, fiind mai joase $200-300 m$ în Câmpia Moldovei și mai mari $500-600 m$ în Podișul Sucevei.

Relieful are înclinare generală de la nord spre sud, cu alunecări de teren frecvente (mai ales în Câmpia Moldovei), iazuri create de om și "cueste" sau "coaste" (forme abrupte în calcar) în Podișul Bârladului.

Important! "Cuestele" sunt forme de relief asimetrice, specifice Podișului Bârladului, cu un versant abrupt și unul lin, create prin eroziunea diferențiată a straturilor de rocă!

Podișul Moldovei are trei subdiviziuni principale:

1. Podișul Sucevei - situat în nord-vest, mai înalt
2. Câmpia Moldovei (Jijiei) - partea cea mai joasă
3. Podișul Bârladului - cu Colinele Tutovei în partea sudică

Clima are influență continentală dominantă, cu precipitații puține, ierni friguroase și veri călduroase. Apele curgătoare principale sunt Prutul (cu afluenții Bahlui și Jijia) și Siretul (cu afluentul Bârladul).

Podișul Dobrogei

Podișul Dobrogei se situează în partea de sud-est a țării, între Dunăre (vest și nord), Marea Neagră și Laguna Razim (est) și granița cu Bulgaria (sud). S-a format în trei etape distincte: Podișul Casimcei (cel mai vechi uscat de pe teritoriul României, format în Paleozoic), Masivul Dobrogei de Nord (format tot în Paleozoic) și Podișul Dobrogei de Sud (format în Neozoic, prin sedimentare).

Podișul Dobrogei (continuare)

Structura geologică a Podișului Dobrogei include roci foarte vechi în primele două subunități (șisturi verzi și granite), iar în partea sudică roci mai recente, sedimentare (calcare, gresii), acoperite de un strat destul de gros de loess. Înălțimile maxime se află în nord, în Muntii Măcin, cu vârful Greci (467 m), scăzând spre sud sub 200 m.

Subdiviziunile principale sunt:

1. Masivul Dobrogei de Nord - Munții Măcin, Dealurile Tulcei, Podișul Babadag, Culmea Niculițel
2. Podișul Casimcei
3. Podișul Dobrogei de Sud - compartimentele Medgidia și Negru Vodă

Fascinant! Munții Măcin sunt cei mai vechi munți din România, fiind "martorii" unor lanțuri muntoase formate acum peste 300 milioane de ani!

Clima are influență continentală dominantă, cu precipitații reduse. Pe litoral se simte influența Mării Negre sub forma vântului numit "Briza de mare". Apele curgătoare sunt puține și scurte (Casimcea, Telița, Taița), iar la marginea podișului curge Dunărea și există lacuri importante: sistemul lagunar Razim-Sinoie și limanurile maritime (Techirghiol, Mangalia, Tașaul, Siutghiol).

Podișul Getic

Podișul Getic se întinde în partea de sud-vest a țării, între Dâmbovița (est) și Dunăre (vest), fiind mărginit de Subcarpații Getici și Podișul Mehedinți la nord și de Câmpia Română la sud.

S-a format prin sedimentare în Neozoic, materialele fiind aduse din zona montană. Structura este alcătuită din roci sedimentare (nisip, pietriș, argilă). Relieful este înclinat de la nord spre sud, cu altitudini mai mari în nord (600 m) și mai mici spre sud $200-300 m$.

Subdiviziunile sunt reprezentate de platforme separate de văile râurilor: Argeș, Cândești, Cotmeana, Oltețului, Jiului, Strehaiei. Clima are influențe submediteraneene, cu precipitații sub formă de ploaie, veri calde și ierni blânde.

Apele curgătoare principale sunt Dâmbovița, Oltul cu Oltețul, Jiul cu Motrul și Dunărea. Ca și în alte zone de podiș, vegetația naturală de păduri de stejar și fag a fost în mare parte înlocuită de terenuri agricole.