Semnificații și personaje
Motivul călătoriei are o dublă valență în basm: concretă (drumul fizic parcurs de erou) și spirituală (formarea personalității). Pădurea-labirint reprezintă spațiul dispariției vechii identități, iar coborârea în fântână simbolizează un botez și o descindere în infern, marcând începutul procesului de inițiere.
Probele sunt numeroase și organizate în secvențe de câte trei. Primele două (aducerea salăților din Grădina Ursului și a capului de cerb) sunt urmate de a treia, mai complexă - aducerea fetei Împăratului Roș. În această etapă, eroul își dovedește bunătatea și sociabilitatea, câștigând ajutoarele magice: crăiasa furnicilor, crăiasa albinelor și personajele himerice Gerila˘,Fla˘ma^nzila˘,Setila˘,Ochila˘șiPa˘sa˘ri−La˘ți−Lungila˘.
Harap-Alb este un erou atipic - nu are puteri supranaturale, dar prin trecerea probelor dobândește calități morale esențiale: milă, generozitate, curaj și respectarea jurământului. Spânul, deși întruchipează răul, joacă și rolul inițiatorului, fiind "un rău necesar" în formarea eroului.
💡 Sensul didactic al basmului este exprimat prin cuvintele Sfintei Duminici: "Când vei ajunge și tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr și vei crede celor asupriti și necăjiți, pentru că știi acum ce e necazul."
Stilul lui Creangă este inconfundabil, cu un limbaj plin de termeni populari, regionalisme și zicători. Umorul se realizează prin ironie, porecle caricaturale și diminutive cu valoare augmentativă. Oralitatea este evidențiată prin versuri populare, dativul etic și fraze ritmate.
În esență, "Povestea lui Harap-Alb" reflectă concepția despre lume a lui Creangă și pune în evidență idealurile de dreptate, adevăr și cinste, fiind, cum spunea G. Călinescu, "o oglindire a vieții în moduri fabuloase".