Originalitatea stilistică a operei
Spre deosebire de basmul folcloric unde predomină narațiunea, în „Povestea lui Harap-Alb" dialogul domină textul. Această abordare dramatizează acțiunea, conferindu-i potențial scenic, în timp ce narațiunea și descrierea devin elemente de suport.
Stilul inconfundabil al lui Creangă se bazează pe oralitate și umor, folosind un limbaj bogat în regionalisme, expresii și locuțiuni populare. Celebre sunt expresiile precum „La plăcinte, înainte/La război, înapoi!" sau „De-ar ști omul ce-ar păți/Dinainte s-ar păzi".
Important! Creangă reușește să umanizeze personajele fabuloase, individualizându-le prin comportament, limbaj și psihologie similare oamenilor obișnuiți.
O secvență reprezentativă este cearta dintre adjuvanți în camera încinsă de la împăratul Roș, pe care Gerilă o răcise excesiv. Dialogul dintre aceste personaje fantastice seamănă cu o discuție între flăcăii din Humuleștii natali ai autorului. Prin această tehnică, Creangă realizează o autohtonizare a fabulosului, coborând lumea basmului în spațiul și timpul determinate geografic și istoric - satul moldovenesc din epoca sa. Astfel, elementele fantastice primesc un tratament realist, iar umorul devine o armă împotriva răului.