Interjecția - Exprimarea directă a emoțiilor
Interjecția este partea de vorbire care exprimă direct sentimente, senzații sau imită sunete și zgomote. După semnificație, interjecțiile pot fi propriu-zise (au, of, vai) sau onomatopeice, care imită sunete din natură (miau, hapciu, pleosc).
După formă, interjecțiile se clasifică în simple (au, uf, miau), repetate cioc−cioc,ham−ham, compuse hodoronc−tronc,tic−tac sau locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!, slavă Domnului!). După origine, pot fi propriu-zise (hop, of), obținute prin derivare (aolică) sau provenite din alte părți de vorbire (mamă, frate, Dumnezeule).
Unele interjecții au funcție sintactică în propoziție. Cele predicative se comportă ca un verb "Hai la magazin!" Alte interjecții pot fi nume predicativ ("E vai de noi!"), atribut sau circumstanțial. Există și interjecții fără funcție sintactică, care formează enunțuri autonome "Ha−ha!" sau sunt doar inserate în propoziții "Ma˘i,undete−aidus?".
Important! Interjecțiile adaugă expresivitate și emoție în comunicare. Folosește-le în dialoguri pentru a reda mai viu stările și sentimentele personajelor!