Contextul și încadrarea în curentul literar
"Moromeții", apărut în 1955, este un roman realist obiectiv care surprinde tabloul satului românesc din preajma războiului. Opera se încadrează în curentul realist prin perspective narative obiective, unde autorul prezintă lumea cu imparțialitate, folosind un narator heterodiegetic omniscient.
Personajele romanului sunt construite tipologic: Ilie Moromete reprezintă țăranul reflexiv, Nicolae tipul intelectualului neînțeles, iar Catrina întruchipează femeia rurală pentru care familia și gospodăria sunt esențiale. Aceste portrete devin reprezentative pentru întreaga comunitate rurală.
Tema centrală a romanului este destramarea unei familii țărănești, anticipată magistral prin două scene simbolice. Scena cinei dezvăluie tensiunile familiale prin poziționarea personajelor la masă - cei trei fii mai mari stau "gata de plecare", Catrina separată de ei, iar Nicolae, așezat turcește pe pământ, prevestind destinul său diferit. Scena tăierii salcâmului prefigurează ruptura familială și prăbușirea lumii tradiționale, copacul simbolizând stabilitatea care dispare.
⚠️ Atenție! Conflictul principal din roman nu este doar între Ilie și cei trei băieți ci reprezintă ciocnirea între două viziuni asupra vieții și a valorilor într-o lume în schimbare.
Conflictele multiple Ilie−fiiimaimari,Ilie−Catrina,Ilie−Nicolae se dezvoltă organic, amplificând tensiunea narativă. Titlul însuși are valoare dublă: denotativ reprezintă membrii familiei, iar conotativ sugerează o întreagă comunitate rurală și autoritatea patriarhală a lui Ilie, al cărui nume domină întreaga operă.