Structura și tematica basmului

Titlul sugerează tema centrală a operei: călătoria de maturizare a eroului. Numele protagonistului reflectă condiția sa duală: rob, slugă (Harap) dar de origine nobilă (Alb).

Subiectul urmărește parcursul inițiatic al personajului principal, care trece prin transformări fundamentale până devine împărat - ceea ce reprezintă o schimbare de statut atât social cât și spiritual (caracter de Bildungsroman).

Protagonistul traversează trei ipostaze care corespund etapelor drumului inițiatic:

• Faza inițială (fiul mezin al craiului)
• Parcurgerea drumului inițiatic $Harap-Alb, cel supus încercărilor$
• Răsplata finală (împăratul inițiat)

Acțiunea se desfășoară linear și cronologic, respectând modelul structural al basmului: situația de echilibru, tulburarea acestuia, parcurgerea probelor și refacerea echilibrului cu răsplătirea eroului. Motive narative specifice includ: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin viclenie, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa și căsătoria.

Notă importantă: Reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate: „Amu cică era odată într-o țară un crai care avea trei feciori". Această nedeterminare este o trăsătură specifică basmului și permite universalitatea mesajului.

Trăsăturile basmului cult în opera lui Creangă

Basmul cult este o specie narativă care folosește elemente fabuloase, personaje cu valori simbolice și conflictul dintre bine și rău. În „Povestea lui Harap-Alb", Creangă pornește de la modelul folcloric, dar îl transformă într-un text original prin abordarea personală a temelor universale.

O primă trăsătură importantă este organizarea personajelor în funcție de rolul lor față de protagonist: antagonistul (Spânul), ajutoarele (cei cinci tovarăși, calul) și donatorii (Sfânta Duminică, crăiasa furnicilor și albinelor).

A doua caracteristică specifică sunt elementele de compoziție tipice: formulele de început și sfârșit și procedeul triplicării. Creangă inovează formula inițială, folosind „Amu cică era odată" în loc de tradiționalul „A fost odată ca niciodată", sugerând o poveste auzită de la altcineva. Formula finală include o comparație între lumea fabulosului și cea reală.

Bine de știut! Creangă supralicitează procedeul triplicării, eroul având de trecut multiple serii de probe, nu doar trei ca în basmul tradițional. Avertismentul tatălui „să te ferești de omul roș, iar mai ales de omul spân" anticipează încercările prin care va trece protagonistul.

Etapele drumului inițiatic

Situația inițială (expozițiunea) prezintă starea de echilibru: un crai cu trei feciori și fratele său, Verde-Împărat, care are doar fete. Tulburarea echilibrului apare când Verde-Împărat cere să i se trimită „pe cel mai vrednic dintre nepoți" ca moștenitor.

Acțiunea de recuperare a echilibrului include mai multe episoade. Craiul își pune băieții la încercare, iar fiul cel mic reușește să treacă proba curajului (confruntarea cu ursul la pod). Tatăl îl sfătuiește să se ferească de omul spân și de omul roș, dar mezinul încalcă interdicția, luându-și drept slugă un spân care-l va păcăli.

Momentul coborârii în fântână este crucial - naivitatea eroului este sancționată prin pierderea însemnelor originii. Spânul îi ia cartea, banii și armele, îl transformă în rob și îi dă numele de Harap-Alb. Pentru a-și recupera identitatea, protagonistul trebuie să îndeplinească trei probe dificile: să aducă salată din Grădina Ursului, pietrele prețioase din Pădurea Cerbului și pe fata Împăratului Roș.

Primele două probe sunt trecute cu ajutorul unor obiecte magice primite de la Sfânta Duminică. A treia probă este cea mai complexă, cuprinzând mai multe serii de încercări. Pe drum spre Împăratul Roș, Harap-Alb primește ajutor de la crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor, care îi dăruiesc câte o aripă drept răsplată pentru bunătatea sa.

Fascinant! Cei cinci tovarăși cu puteri supranaturale $Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă$ reprezintă ajutoare necesare pentru a învinge probele impuse de Împăratul Roș - demonstrând că nici un erou nu reușește singur, fără sprijin.

Semnificația probelor și victoria finală

Împăratul Roș îl supune pe Harap-Alb la probe dificile pentru a-l îndepărta de fiica sa: casa încălzită excesiv, ospățul imposibil, alegerea macului din nisip. Fata împăratului adaugă alte provocări: fuga nocturnă transformată în pasăre, ghicitul (motivul dublului) și aducerea a trei smicele de măr dulce, apă vie și apă moartă.

Lichidarea înșelătoriei și acțiunea reparatorie au loc la curtea lui Verde-Împărat, unde Harap-Alb se întoarce cu fata Împăratului Roș, cea care îi dezvăluie adevărata identitate. Spânul încearcă să-l ucidă pe erou, dar este pedepsit de calul năzdrăvan.

Episodul tăierii capului protagonistului și al reînvierii lui de către fata împăratului cu ajutorul obiectelor magice are semnificația morții inițiatice - eroul „moare" simbolic pentru a renaște într-o nouă condiție, superioară. Recompensa finală - căsătoria cu fata împăratului și dobândirea împărăției - confirmă maturizarea eroului.

Conflictul dintre bine și rău se încheie cu victoria forțelor binelui. Personajele, deși purtătoare de valori simbolice, sunt realizate într-un plan realist, accentuând opoziția dintre supusul harnic și cinstit $Harap-Alb$ și stăpânul nedrept și viclean (Spânul).

Important de reținut: Limbajul naratorului și al personajelor este plin de umor și expresii populare, conferind basmului o marcă realistă specifică stilului lui Creangă. Acest amestec între fabulos și realist face din „Povestea lui Harap-Alb" o operă unică în literatura română.