Omonimele și cuvintele polisemantice
Omonimele sunt cuvinte cu aceeași formă dar cu sensuri complet diferite. Acestea pot fi de mai multe tipuri:
- Omonime lexicale: aparțin aceleiași părți de vorbire și pot fi totale broasca˘=animalsaumecanismpentruușa˘ sau parțiale sca^rța^iescaunul−sca^rța^iechitara.
- Omonime lexico-gramaticale: sunt părți de vorbire diferite cu aceeași formă.
- Omonime gramaticale: au forme identice dar cu valori gramaticale diferite.
Există și omofone (se pronunță la fel) și omografe (se scriu la fel). Pentru a fi omonime complete, cuvintele trebuie să se pronunțe la fel. Omografele care se deosebesc prin accent nu sunt considerate omonime (exemplu: substantivul "haină" și adjectivul "haină").
💡 Observație utilă: Când întâlnești un cuvânt nou, verifică dacă are omonime pentru a evita confuziile în comunicare.
Polisemia reprezintă capacitatea cuvintelor de a avea mai multe sensuri în funcție de context. De exemplu, cuvântul "dulce" poate însemna: apă dulce (de râu), limonadă dulce (îndulcită), lapte dulce (proaspăt), brame dulce (măsurat), soră dulce (drăguță), lumină dulce (blândă).
Paronimele sunt cuvinte cu formă apropiată dar cu sensuri diferite. Exemple: complement - compliment, orar - oral. Acestea pot crea confuzii dacă nu sunt folosite corect.