Cazurile substantivului și funcțiile sintactice
Te-ai întrebat vreodată de ce se schimbă forma unor substantive în propoziție? Totul are legătură cu cazurile gramaticale. Fiecare caz are funcții sintactice specifice și răspunde la anumite întrebări.
Cazul nominativ este cazul subiectului și nu folosește prepoziții. Când vrei să găsești un substantiv în nominativ, întreabă "Cine?" sau "Ce?". De exemplu: "Copiii au plecat" sau "Autorul cărții este fratele meu". Nominativul poate fi subiect sau nume predicativ.
Cazul acuzativ este cazul complementului direct și poate fi folosit cu multe prepoziții (de, pe, la, din, între, etc.). Când substantivul este în acuzativ, punem întrebări ca "Pe cine?", "Ce?", "Unde?" sau "Când?". Acuzativul poate avea funcții precum complement direct ("Citesc romanul"), complement prepozițional ("Mă gândesc la vacanță") sau diferite complemente circumstanțiale.
💡 Reține că acuzativul este singurul caz care acceptă atât de multe prepoziții! Când vezi un substantiv precedat de prepoziții ca "pe", "la", "în", "despre", probabil este în cazul acuzativ.
Cazul dativ este cazul complementului indirect și răspunde la întrebarea "Cui?". Poate fi folosit cu prepoziții precum "grație", "datorită", "mulțumită". De exemplu: "I-am dat copilului bani" sau "Este un instrument util elevilor". În dativ, substantivul poate avea funcția de complement indirect sau atribut.
Cazul genitiv (deși nu apare complet în text) este cazul care arată posesia și răspunde la întrebarea "Al cui?/A cui?". De exemplu: "Mihai este nepot de frate al mamei".
Stăpânirea cazurilor te va ajuta să identifici mai ușor funcțiile sintactice și să construiești propoziții corecte!