Conflictul și modalitățile de caracterizare
Conflictul central al nuvelei este unul moral și psihologic, reprezentat de zbuciumul interior al lui Ghiță, care oscilează între dorința de a rămâne om cinstit și tentația îmbogățirii alături de Lică. Exterior, conflictul se manifestă prin confruntarea dintre cârciumar și Sămădău.
Caracterizarea personajelor se realizează prin metode directe și indirecte. Ghiță este caracterizat direct de alte personaje - Lică îi recunoaște valoarea: „Tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău și ești om cu mine". La final, Ana îl consideră „o muiere îmbrăcată în haine bărbătești", subliniind slăbiciunea sa de caracter.
Lică este caracterizat direct de Ghiță drept „diavol", iar Pintea îl descrie perfect: „El are o slăbiciune, una singură: să facă, să se laude, să țină lumea de frică și cu toate acestea să râdă și de dracu și de mumă-sa".
Observație utilă! Slavici folosește numeroase mijloace de investigație psihologică pentru a contura transformarea lui Ghiță: scene dialogate, monolog interior, stil indirect liber și notația gesturilor, a mimicii și a tonului vocii.