Construcția romanului și simbolistica
Titlul "Enigma Otiliei" este un element central de construcție, referindu-se direct la personajul feminin principal, dar și la misterul feminității în general. Pentru Pascalopol, Otilia "a fost o fată delicioasă, dorită, a fost o enigmă", iar Felix descoperă aspecte misterioase ale identității ei când găsește o scrisoare adresată fetei pe numele "Mărăcineanu".
Structura romanului prezintă o simetrie remarcabilă între început și final. În incipit, Felix sosește la București pentru a studia medicina și ajunge în fața casei lui Costache, pe care o descrie amănunțit. La final, după 10 ani de la moartea lui Costache, Felix trece prin fața aceleiași case, acum deteriorată, cu "buruienile crescute cât casa", simbolizând trecerea timpului și destrămarea iluziilor.
Simetria este evidențiată și de paralelismul dintre prima noapte a lui Felix în casa lui Costache, petrecută în camera Otiliei, și plecarea Otiliei care își petrece ultima noapte în camera lui Felix. Aceste elemente simbolice conferă profunzime romanului și subliniază evoluția relațiilor dintre personaje.
Reflectează! Numele "Enigma Otiliei" nu se referă doar la misterul unui personaj, ci la complexitatea naturii umane în general. Fiecare cititor poate descoperi propriile sale "enigme" reflectate în destinele personajelor.