Tehnici de caracterizare și semnificații
Călinescu folosește diverse tehnici narative pentru a contura personalitatea complexă a Otiliei. Caracterizarea directă o prezintă ca pe o tânără delicată și energică, cu frumusețe copilăroasă, în timp ce caracterizarea indirectă relevă jocul său subtil între afecțiune și distanță.
Pluriperspectivismul reprezintă o tehnică esențială - fiecare personaj o percepe diferit pe Otilia, contribuind la misterul său. Felix o idealizează romantic, Pascalopol o protejează paternalist dar o dorește ca parteneră, iar moș Costache o răsfață fără a-i asigura viitorul. Această diversitate de perspective amplifică enigma personajului.
Autorul utilizează comportamentismul ca tehnică modernă, prezentând-o pe Otilia prin acțiuni și gesturi, nu prin introspecție psihologică. Cititorul o descoperă treptat, prin modul în care interacționează cu ceilalți, ceea ce intensifică caracterul său misterios și imprevizibil.
Prenumele "Otilia" sugerează finețea și aerul aristocratic al personajului, diferențiind-o de restul familiei Tulea. Plecarea sa finală cu Pascalopol confirmă natura sa pragmatică - alegerea siguranței materiale în detrimentul iubirii idealizate demonstrează maturitatea unei femei care înțelege realitățile sociale.
🔍 Contrastele din personalitatea Otiliei - între libertate și dependență, sensibilitate și pragmatism - o transformă într-un simbol al feminității moderne, greu de încadrat în tipare convenționale.
Prin combinația unică de trăsături contradictorii, Otilia Mărculescu rămâne un personaj fascinant care sfidează convențiile literare ale epocii, reprezentând un reper important în evoluția personajului feminin din literatura română.