Categorii semantice în limba română
Cuvintele din limba română formează legături de sens între ele. Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită dar sens asemănător sau identic exemplu:prieten−amic. La polul opus avem antonimele, cuvinte cu formă diferită și sens complet opus exemplu:prieten−dușman.
Omonimele reprezintă cuvinte care se scriu și se pronunță identic dar au sensuri complet diferite. Acestea pot fi totale exemplu:"copii"−exemplarexeroxși"copii"−pluraldelacopil sau parțiale exemplu:"banda˘"demagnetofonși"benzi"dublu−adezive. Mai există și omonime lexico-gramaticale, cum ar fi "dar" ca substantiv (cadou) și "dar" ca conjuncție.
Polisemia apare când un cuvânt are mai multe sensuri înrudite. De exemplu, "carte" poate însemna obiectul pe care îl citești sau nivelul de educație al unei persoane ("om cu carte"). Nu le confunda cu paronimele, cuvinte cu formă apropiată dar sensuri diferite exemplu:complement/compliment.
Știai că? Există două tipuri speciale de omonime: omofone cuvintecaresepronunța˘lafeldarsescriudiferit,precum"ea−ia" și omografe cuvintecaresescriulafeldarsepronunța˘diferit,precum"ca˘țel"−animalși"ca˘țel"deusturoi.