Constituțiile României - Evoluție și Caracteristici
Istoria României se reflectă perfect în evoluția constituțiilor sale. Fiecare constituție a apărut ca răspuns la un moment de cotitură în istoria țării noastre.
Constituțiile democratice (1866, 1923, 1991) au pus bazele regimurilor liberale. Prima constituție din 1866, inspirată din modelul belgian, a apărut după înlăturarea lui Cuza și instaurarea monarhiei. Constituția din 1923, supranumită "constituția unificării", a fost adoptată după Marea Unire din 1918. În 1991, după căderea regimului comunist, România a adoptat o nouă constituție democratică care a restabilit principiile pluripartidismului și separării puterilor în stat.
Constituția autoritară din 1938 a marcat trecerea la regimul autoritar al regelui Carol al II-lea. Aceasta a suprimat separarea puterilor în stat și a introdus principiul supremației regelui, transformând România într-o monarhie autoritară.
Știai că? În constituția din 1923 se acordă pentru prima dată votul universal masculin, iar constituția din 1938 oferă drept de vot și femeilor, deși acestea nu puteau fi alese în funcții publice.
Constituțiile comuniste (1948, 1952, 1965) reflectă evoluția regimului totalitar. Prima constituție comunistă, de tip stalinist, a fost elaborată după modelul sovietic și a marcat ruptura totală cu trecutul democratic. Constituția din 1952 a legitimat subordonarea față de Moscova, iar cea din 1965, adoptată după venirea lui Ceaușescu la putere, a proclamat independența față de URSS și trecerea la național-comunism.
Formele de proprietate și drepturile cetățenești au evoluat dramatic: de la proprietatea declarată "sacră și inviolabilă" în 1866, la naționalizarea mijloacelor de producție în perioada comunistă și revenirea la garantarea proprietății private după 1991.